CUM SĂ NAVIGĂM CU VÂNT SLAB

CUM SĂ NAVIGĂM CU VÂNT SLAB

Cei mai mulți dintre cei care vin să învețe tainele navigației cu vele au o întrebare comună: „Ce facem când este vântul slab? Pornim motorul, nu-i așa?”

Răspunsul depinde mult de ceea ce îți propui să faci cu barca. Dacă motivul pentru care navighezi este acela de a ajunge cât mai repede din punctul A în punctul B, atunci da, pornești motorul. Dacă te afli însă pe barcă pentru a te bucura de natură, de vânt, de mare, iar mai ales pentru de a te bucura că reușesti să înaintezi chiar și cu un vânt mai slab, atunci sunt câteva lucruri pe care le poți face astfel încât velierul tău de 40-50 de picioare să meargă pe vânt chiar și la cele mai mici adieri ale vântului. Pe noi zgomotul motorului ne face să ne bucurăm mult mai puțin de faptul că suntem pe mare, ne face să ne simțim cumva înfrânți de îndărătnicia vântului care nu vrea să ne ducă spre următoarea destinație. După ce veți avea câteva ieșiri pe mare cu un velier vă veți putea da seama că un vânt mai slab nu înseamnă neapărat navigație cu motor. Chiar și la un vânt de 5-6 noduri viteza noastră de deplasare poate fi de 3-4 noduri. Pentru aceasta, însă, trebuie să ținem cont de câteva lucruri.2

1. În primul rând, ca navigatori trebuie să înțelegem cum se formează curenții de aer pe care noi îi denumim foarte poetic BRIZA MĂRII, curenți care ne ajută atunci când vântul este slab să înaintăm. Această briză se formează întotdeauna pe coastele mărilor și ne ajută mai ales primăvara și vara. Briza mării se formează prin încălzirea pământului în zilele călduroase. Căldura pământului formează curenți termici care se ridică și duc la apariția norilor cumulus. Aceștia vin în contact cu aerul cald care se ridică de la sol și direcționează acești curenți de aer către mare, forțând aerul rece să se miște sub forma unui curent de aer către pământ. Aceasta este într-o descriere scurtă „briza mării”, cea pe care noi, navigatorii, o așteptăm în fiecare zi pe malul mării în zilele fără vânt. Odată pornită, briza mării suflă până la apusul soarelui când aerul se răcește. Navigatul pe briză este foarte plăcut cu o mare aproape fără valuri; se poate naviga costier, având in vedere că efectul brizei se poate simți până la 10 mile marine în largul coastelor.

2. Căutați să vă folosiți de RAFALE. Chiar și când marea este calmă din când în când apar mici rafale de vânt create de curenți de aer care se mișcă pe verticală, de sus în jos. Sunt ușor de observat pe mare pentru că apar ca niște urme de pași invizibili pe mare, iar odată ajunși pe mare, acești curenți încep să se miște pe orizontală. Folosiți-vă de forța lor, încercați să anticipați de unde vin pentru a vă regla velele în așa fel încât să puteți beneficia de aceste rafale la maxim. 3

3. Folosiți școte mai subțiri în vreme calmă. Cele mai multe dintre velierele de cruising sunt dotate cu școte (mai ales cele de foc) cu grosime de 14-16 mm. Motivul este că acestea sunt mai confortabile pe cabestan, se rulează mai ușor și sunt mai ușor de ținut în mână. În realitate, acestea sunt mult prea groase pentru tensiunea pe care pânza o exercită asupra lor; o școtă de poliester cu grosime de 8 mm este suficient să facă față încărcarii unei pânze de 15 mp asupra căreia acționează un vânt de 40 de noduri. În condițiile unui vânt slab, școtele de 1416 mm nu fac altceva decât să îngreuneze focul și să îl aducă în barcă. Sfatul nostru este să aveți la îndemână un rând de școte de rezervă cu grosime de 6-8 mm. Odată ce ați schimbat școtele, o să vedeți imediat diferența în performanța velei foc.

4. Importanța spinnakerului. Încercați să aveți întotdeauna la bord un SPINNAKER; fie că este unul simetric sau unul mai mic, asimetric, un spinnaker este foarte valoros pe vreme calmă. Fiind o pânză foarte ușoară, aceasta acționează foarte eficient chiar și cu vânt de 4-5 noduri. Folosirea unui spinnaker poate fi mai dificilă dacă echipajul nu este experimentat, de aceea vă recomandăm să exersați cu un echipaj pregătit înainte să folosiți această pânză pe cont propriu. Odată ce vă veți obișnui cu ea, va deveni pânza dumneavoastră preferată. Noi folosim, de obicei, un spinnaker asimetric (gennaker): o combinație între spinnaker și foc; am observat că este mai eficient atunci când vrem să mergem mai strâns în vânt permițându-ne abordări la unghiuri mai mici față de vânt, precum și faptul că este mai ușor de manevrat de către echipaje mai puțin antrenate.4

5. Reduceți din efectul de frânare a CÂRMEI și al ELICEI. Este important ca în cazul vânturilor slabe cârma să stea poziționată în așa fel încât să nu ne frâneze deloc. Atât cârma cât și elicea motorului ne frânează în mers. În cazul elicei este important ca maneta de accelerație să fie poziționată pe neutru sau înainte, în nici un caz în marșarier. De asemenea, multe veliere au o elice pliabilă care exercită foarte puțin efect de frânare. Cârma, pe de altă parte, poate exercita un foarte mare efect de frânare dacă nu este poziționată corect. Încercați să mișcați cât mai puțin cârma când înaintați; de asemenea, dacă faceți o voltă sau o ampanare cu vânt slab, încercați să manevrați cârma mai lent 45 nr. 38 / 2016decât de obicei și astfel veți reduce din efectul de frânare al acesteia.

6. Efectul de frânare al valurilor. VALURILE mării exercită un efect de frânare considerabil asupra ambarcațiunilor noastre. Viteza maximă naturală a unei bărci este de 1,3 x √LWL (Length of Waterline – lungimea bărcii în apă). Formula aceasta ne arată faptul că o barcă mai lungă va fi mai rapidă decât o barcă mai scurtă tocmai din cauza faptului că o barcă mai lungă este mai puțin frânată de valuri decât o barcă mai scurtă. La viteze mai mici de 5 noduri, lungimea bărcii nu mai are atât de mare importanță: lățimea este cea care ne frânează.

7. De aceea, pe vânt slab, este foarte importantă POZIȚIONAREA ECHIPAJULUI. Prin așezarea sa pe barcă echipajul poate să ajute la reducerea suprafeței din apă a bărcii. Membrii echipajului trebuie să fie așezați pe partea de sub vânt a velierului și cât mai spre prova așa încât pupa bărcii să se bandeze, astfel încât velierul să aibă cât mai puțină „piele” în apă reducând din efectul de frânare al valurilor asupra noastră.

8. Reglajul FOCULUI pe vânt slab. Cele mai multe veliere se bazează pe vela foc ca tracțiune principală. Forța exercitată de foc ne ajută să înaintăm în loc să ne deplasăm lateral. De aceea, în cazul în care vântul este mai slab trebuie ca aceasta sa fie reglată mai lejer, în așa fel încât vântul să se poata agăța de ea. În primul rând vă recomandăm să eliberați din tensiunea fungii de foc, atât cât să nu facă cute pe orizontală. Apoi eliberați și din școta de foc. Cât de mult? Atât cât vă indică fumurile (panglicile acelea prinse de o parte si de alta a focului; ele trebuie să stea la orizontală pentru ca pânza să funcționeze corect) de jos de pe foc. Aruncați acum o privire și la fumurile din partea superioară a focului. De cele mai multe ori ele arată același lucru ca și cele de jos; dacă nu se întâmplă așa, atunci trebuie să reglați forma focului mutând pisica (scripetele acela pe șină prin care trece școta focului) înainte sau înapoi. Exersați până vedeți că toate fumurile de pe pânză funcționează; în momentul acela pânza este reglată optim. Nu renunțați dacă nu vă iese din prima; reglajele acestea fine necesită experiență și răbdare.

9. Reglajul RANDEI. Se face în mare parte la fel ca și cel al focului. Cu toate astea, când vine vorba de randă, nouă nu ne prea place să o lăsăm prea moale, la fel cum facem cu focul pe vânt slab. În loc să eliberăm funga randei, mai degrabă lăsăm mai liber palancul și aducem pisica de la randă cât mai sus atunci cînd mergem în vânt strâns. Pe măsură ce abordarea față de vânt este mai largă, pisica se mută tot mai jos.

10. Dacă navigați în ape cu maree semnificative, folosiți-vă de CURENTUL generat de maree. Informați-vă cu privire la forța și frecvența mareelor în zona în care navigați și căutați să vă folosiți de acestea. Mareele crează nu numai un curent prin apă, dar totodată ele generează și vânturi care vă pot fi de folos în zilele calme.5

Adaugati comentariu