Refugiați în PARADIS

Refugiați în PARADIS

Sailing printre emigranți. În ultimul an insulele din estul Mării Egee au devenit refugiul sirienilor care fug din calea conflictului armat care le distruge țara. Marian Tiță – instructor Sailing Romania – ne povestește cum este afectată de această situație una dintre cele mai populare destinații de vacanță din Europa.

Sunt mai multe întrebări pe care mi le adresează cunoscuții știind că eu navighez săptămână de săptămână între țărmul turcesc și insulele grecești din sudul Mării Egee: „Ai întâlnit refugiați pe mare?”, „Sunt mulți teroriști printre ei?”, „Nu ți-e frică că te trezești cu ei la bord?”, „Sunt în siguranță dacă vin în Turcia?”. Nu. Nu am întânit refugiați pe mare. Aceștia traversează, de obicei, noaptea distanța dintre coasta turcă și cea mai apropiată insulă grecească; fac lucrul acesta în ambarcațiuni mici, nesemnalizate pentru a nu fi reperați de către echipajele de patrulare grecești sau turce. Nu. Nu cred că sunt teroriști printre ei. Din ce am văzut eu prin porturile grecești unde am dat de emigranți sirieni sunt familii cu copii, tineri sau bătrâni cu vederi mai laice, oameni care fug și ei fie de armele chimice ale regimului lui Al-Assad, fie de barbariile comise de ISIS. Nu. Nu mi-e frică de ei.

2

Cei mai mulți sunt oameni ca mine, ca tine; oameni care aveau o viață normală, un loc de muncă sau o afacere sau tineri care studiau să devină medici, avocați și care, peste noapte s-au trezit la mijloc într-o confruntare barbară a unui dictator care nu vrea să lase puterea din mână și a unor barbari profund religioși care încearcă să arunce o țară înapoi în Evul Mediu. Da. Ești în siguranță dacă vii în Turcia. Ești mult mai în siguranță decât dacă ai conduce o mașină pe DN1 sau dacă ai merge cu un tren de noapte pe ruta București-Iași sau Brașov-Satu Mare. Turcia, în ciuda refugiaților, rămâne unul dintre puținele locuri în lumea aceasta unde nu simt nevoia să îmi asigur barca, să pun zăvoare, să ridic puntea noaptea. E un loc, mai presus de orice, foarte sigur. Grecia, mai ales insulele grecești din Egeea, beneficiază cumva în mod ciudat de toată această situație. Sirienii refugiați aici mănâncă în localurile grecilor, se cazează în hotelurile sau pensiunile acestora, își cumpără haine, lucruri strict necesare pentru drumul pe care urmează să îl facă spre următoarea destinație. Am văzut de-a lungul întregii veri nenumărate știri cu „dezastrele” produse de imigranții sirieni. În afara de faptul că cei mai săraci dintre sirieni dormeau pe trotuar în apropierea porturilor de unde urmau să se îmbarce către continent, în rest, viața insulelor grecești era neschimbată: grecii își beau imperturbabili café-frapé-ul înainte să se apuce de un joc de table, turiștii populează la fel plajele, iar noi, veliștii, ne vedem în continuare de ale noastre navigând printre insule la fel ca întotdeauna.3

Singurii oameni ale căror vieți sunt iremediabil schimbate sunt cele ale refugiaților sirieni dezrădăcinați, obligați să își lase, de cele mai multe ori, în urmă tot ceea ce aveau doar pentru a scăpa dintr-un conflict ale cărui victime nu doresc să fie. Problema insulelor grecești este faptul că această criză umanitară s-a suprapus crizei politice și economice a Greciei. Insulele Dodecanese sau Sporadele de Est s-au trezit cu un influx de imigranți la care nu se așteptau. De exemplu, Symi, o insulă cu o populație de aproximativ 2000 de locuitori a avut doar în primele 8 luni ale anului 2015 peste 7.000 de refugiați. Cu un singur medic pe insulă, cu doar câțiva oficiali vamali și cu doar câțiva polițiști, lucrurile putea scăpa foarte ușor de sub control. Ajutorul principal a venit din partea comunității locale, formată în cea mai mare parte din britanici, italieni, americani care locuiesc pe această insulă, oameni care alături de o mână de greci voluntari au ajutat autoritățile locale să facă față noii situații în care se aflau. Astfel, aceștia au ajutat la înregistrarea refugiaților, ajutorarea acestora cu lucruri de strictă necesitate (apa, hrană pentru copii, articole de igienă personală, pături etc.), precum și la adăpostirea unora dintre aceștia. Pentru mine, ca unul care navighez între insulele Dodecaneze și coasta turcă de ani de zile, nu a existat nicio diferență în vara aceasta. Aceleași țărmuri, aceiași oameni, aceleași obiceiuri. O să va fac mai jos o descriere a câtorva dintre insulele idilice din Dodecanez în care am întâlnit refugiați în vara aceasta.4

Symi. Este o insulă situată la doar 4-5 mile de coasta turcă. Foarte accesibilă din Rodos, dar și din Turcia. Datorită prosperității sale, Symi era in secolul XIX o insulă mai populată decât Rodosul. Astăzi insula mai are doar 2000-2500 locuitori, în cea mai mare expați. Multe personalități, mai ales italieni, au proprietăți pe această insulă cu o arhitectură foarte pitorească. Dacă ajungeți pe această insulă, nu ratați o cină la restaurantul Tholos, urmată de un cocktail la Tsati Bar (Michalis, barmanul și co-proprietarul localului, ne este prieten bun). Dacă vreți să fiți departe de turiștii veniți de pe Rodos ca să fotografieze insula, atunci Pedi Beach este o alternativă foarte bună de ancorat mai ales vara, atunci când ziua orașul Symi este plin de „day-trippers”. Neapărat să nu ratați o tură în Golful Sfântului Gheorghe. Este unul dintre cele mai spectaculoase locuri de baie din toată zona.

Nysiros. Situată la sud de Insula Kos, Nysiros este o insulă ceva mai izolată, însă destul de ușor accesibilă din Turcia. Insula este interesantă pentru că are un vulcan încă activ. Dacă ajungeți aici nu ratați o vizită la „gura” vulcanului. Satul Emporio, cocoțat undeva pe o stâncă sub vulcan este un loc aparte, cu mici taverne răcoroase unde vă puteți relaxa în lungile după-amieze de vară. Sfat pentru skipperi: când ajungem pe Nysiros, preferăm să tragem la țărm în portul Paloi și nu în Mandraki. E mai mic, mai liniștit; oferă condiții foarte bune (apă, curent, iar restaurantele de langă port au dușuri și toalete).5

Tilos. Insula Elefantului Pitic. Pe această insulă până prin anii 4.000 Î.C., trăiau o specie de elefanți pitici ale căror rămășițe au fost descoperite în peșterile de pe insulă. Nouă ne place să venim aici din două motive (sigur nu ca să vedem oasele elefanților preistorici): primul motiv ar fi plaja din Livadia și apa absolut perfectă pentru înot, iar cel de-al doilea este mâncarea lui Nikos care face cel mai bun ied în lămâie din toată Grecia. Iedul petrece o noapte întreagă într-un cuptor de lemne, iar a doua zi este numai bun de mâncat; carnea este atât de fragedă încât și o babă stirbă ar putea să o mestece. Ne luăm, de obicei, câte 3-4 ore pentru o cină la Nikos; asta ca să avem suficient timp să înecăm iedul ăsta în litri de retsina sau Mythos rece servit în pahare înghețate.

Kalymnos. Este una dintre insulele cu cei mai mulți refugiați sirieni din această zonă. Situată imediat la nord de Kos, Kalymnos este o insulă foarte vie cu un oraș animat, cu o faleză pe care seara localnicii și turiștii iau cu asalt tavernele și ouzerias-urile. Dacă ieșiți din Kalymnos, orașul mare, veți descoperi o altă insulă. Deși mi-a plăcut foarte mult orașul cu influențele lui italienești, cu străduțe înguste și locuri de băut ouzo foarte autentice, prefer să trag barca la țărm în Vathis, un sat situat mai la est de orașul principal. Aici este un golf foarte lung, îngust, înconjurat din trei părți de munte; e foarte bine protejat de Meltemi-ul care poate fi sâcâitor în lunile de vară, iar tavernele și barurile de aici sunt foarte liniștite și foarte pitorești. Toate aceste insule sunt destinațiile noastre de vacanță. Criza refugiaților nu a schimbat cu nimic viața pe aceste insule. Cei care au călătorit cu noi în 2015 sunt nerăbdători să revină și în 2016. Sailing România organizează cursuri de velier și croaziere săptămânale pe coasta Turciei și în insulele grecești în perioada mai-noiembrie 2016. Cursanții au parte de o experiență unică fiind cei care conduc practic ambarcațiunile. Este un mod unic de a învăța manevrarea unui velier de 10-15 metri. Diminețile sunt dedicate cursurilor teoretice, iar restul zilei îl dedicăm navigației între insule sau dintr-un golf în altul. Puteți vedea calendarul pe 2016 al Sailing România consultând pagina de web www.sailingromania.ro sau pagina de Facebook: Sailing Romania.6

Adaugati comentariu