Metropolitan Museum of Art din New York readuce în atenția publicului un fragment minuscul de papirus, de numai 19,1 centimetri înălțime, care păstrează însă o parte dintr-una dintre cele mai importante opere ale literaturii occidentale: Odiseea lui Homer.
Datat între anii 285 și 250 î.Hr. și realizat în Egiptul Ptolemeic, fragmentul conține versuri din Cartea a XX-a a epopeii și este considerat cel mai vechi fragment scris cunoscut până în prezent din Odiseea. Mai mult decât o relicvă literară, obiectul oferă o perspectivă rară asupra unei perioade în care textul homeric nu ajunsese încă la forma standardizată pe care o cunoaștem astăzi.
Expus în galeriile dedicate artei grecești și romane ale muzeului, papirusul creează o legătură directă între cititorul contemporan și lumea intelectuală a Mediteranei de acum peste două milenii.
Trei versuri care schimbă perspectiva asupra textului
Fragmentul a fost descoperit în 1902 în apropierea localității El-Hibeh din Egipt, iar în 1909 a intrat în colecția The Met printr-o donație a Egypt Exploration Fund. Este scris în limba greacă și păstrează o particularitate extrem de importantă pentru istoria literaturii: conține trei versuri care nu apar în versiunea standard a Odiseei transmisă până în prezent. La prima vedere, poate părea un detaliu minor. În realitate, el oferă o dovadă materială că epopeea lui Homer circula în Antichitate în variante diferite.
Înainte ca textele să fie stabilizate de erudiții perioadei elenistice, poemele homerice fuseseră transmise timp de secole atât oral, cât și prin copii realizate de scribi. Diferențele dintre versiuni erau inevitabile. Unele comunități puteau păstra versuri care lipseau în alte variante, iar copiștii puteau transmite texte cu mici modificări sau adăugiri.
Papirusul de la The Met surprinde exact acest moment din istoria unei opere celebre. Mai precis, perioada în care Odiseea era deja un text fundamental al lumii grecești, dar forma sa scrisă nu devenise încă definitivă.
Johnnie Walker Blue Label îl alege pe Callum Turner drept noul ambasador global al mărcii
Egiptul ptolemeic și laboratorul textelor lui Homer
Originea papirusului este la fel de interesantă precum textul pe care îl poartă. În secolul al III-lea î.Hr., Egiptul ptolemeic devenise unul dintre marile centre intelectuale ale Mediteranei. Alexandria, în special, era locul în care cărturarii colecționau, comparau și studiau manuscrise provenite din diferite regiuni ale lumii grecești.
Celebra Bibliotecă din Alexandria nu urmărea doar acumularea unui număr impresionant de texte. Una dintre marile preocupări ale savanților care activau acolo era identificarea celor mai corecte versiuni ale operelor clasice.
Textele lui Homer se aflau în centrul acestor preocupări. Cercetătorii comparau diferite copii ale Iliadei și Odiseei, analizau variațiile dintre ele și încercau să stabilească o versiune cât mai apropiată de ceea ce considerau forma autentică a poemelor. Iar fragmentul de la The Met aparține tocmai acestei lumi intelectuale.
Papirusul, suportul care a păstrat o voce de acum două milenii
Obiectul impresionează și prin fragilitatea sa. Papirusul era unul dintre cele mai utilizate materiale pentru scriere în lumea antică mediteraneană, în special în Egipt. Era realizat din tulpina plantei Cyperus papyrus, ale cărei fibre erau dispuse în straturi, presate și uscate până când formau o suprafață potrivită pentru scris.
Clima aridă a Egiptului a jucat un rol decisiv în conservarea unor astfel de documente. În alte regiuni, umezeala ar fi distrus rapid materialul organic. În nisipurile și siturile egiptene, însă, fragmente de texte administrative, scrisori, contracte și opere literare au supraviețuit timp de mii de ani. The Met descrie piesa drept un fragment frumos inscripționat cu un amestec de cărbune și apă, aplicat pe papirus cu ajutorul unui instrument de scris.
Simplitatea tehnicii contrastează aproape spectaculos cu importanța textului. Câteva fibre vegetale, puțin pigment și mâna unui scrib anonim au fost suficiente pentru ca o mică parte din Odiseea să traverseze peste 2.300 de ani.
Odiseea, din nou în cultura contemporană
Reapariția fragmentului în atenția publicului capătă o rezonanță specială într-un moment în care Odiseea se află din nou în centrul culturii populare, odată cu adaptarea cinematografică realizată de Christopher Nolan. Distanța dintre cele două obiecte culturale este enormă. Pe de o parte, un blockbuster contemporan construit cu cele mai sofisticate instrumente ale cinematografiei moderne. Pe de altă parte, o bucată de papirus de numai câțiva centimetri, scrisă de mână acum mai bine de două milenii.
Și totuși, ambele pornesc din aceeași poveste. Aici se află poate adevărata forță a lui Homer. Odiseea a supraviețuit nu pentru că a fost conservată într-o singură formă imuabilă, ci tocmai pentru că fiecare generație a găsit un mod propriu de a o transmite și interpreta.





Comentați?