Startul Atlantic Challenge era prevăzut pentru 12 decembrie, dar socoteala de acasă și cea din Atlantic (sic!) nu se potrivesc întotdeauna. Iar vântul din La Gomera a zis hold my beer! și le-a mai acordat celor 28 de echipaje înscrise încă 2 zile de pauză sau de rectificat ultimele probleme apărute.
Cum adică probleme apărute, dar ce au făcut un an de zile, ar zice unii? Well, se mai strică desalinizatorul, mai cade o baterie, mai vopsești o vâslă, e ca atunci când stai la curte, mereu e câte ceva de făcut. Pe de altă parte, asta a însemnat modificări de planuri pentru o parte din familii, care aveau bilete pe 12, modificat avioane, rezolvat cu cazarea (să nu credeți că în La Gomera colcăie de hoteluri. Pe de altă parte, așteptarea te scoate din starea de competiție, te enervează, te face nerăbdător, iar asta nu e neapărat bine într-o cursă dominată de rutine (vâslit, spălat, mâncat, vâslit, mâncat, dormit – repetă de la punctul 1).
Organizatorii însă au un obiectiv principal: toți cei care pleacă în cursă e de dorit să ajungă și în Antigua (destinația finală a Atlantic Challenge). De aceea, să arunci echipajele în furtună din prima zi e un risc inutil, mai ales că este perioada în care organismul fiecărui concurent suferă de rău de mare (marea majoritate sunt afectați, într-o mai mică sau mai mare măsură, în primele zile, până organismul se obișnuiește cu noile condiții).
Și iată-ne două zile mai târziu, pe 14 decembrie, gata de start, și noi, cei din jur, dar mai ales cele 26 de echipaje care au reușit să îndeplinească condițiile (două nu au plecat). Când am coborât dimineață la mic dejun, băieții așteptau confirmarea oficială (între noi fie vorba, eu văzusem de seara că se pleacă într-un story pe contul de instagram al organizatorilor). Ea a venit rapid și asta a declanșat agitația între cei 75 de concurenți implicați, plus familii și echipe de sprijin. Așteptarea se încheiase, cursa începea la ora 11.00, nu mai era loc de ezitări sau de îndoieli.
La ora 09.00 fix a avut loc radio check-ul, fiecare barcă trebuia să răspundă pe radio-ul din barcă la semnalul lui Lee Fudge (duty-officer al cursei), ceea ce s-a și întâmplat. Cele două ore până când prima barcă a părăsit docul din La Gomera au fost pline de încărcătură emoțională. Familiile își stergeau pe furiș câte o lacrimă pentru a nu-i neliniști pe concurenți, îmbrățișările curgeau, fotografii, încurajări, câte o sacoșă cu fructe aruncată în barcă, câte un strat de cremă de protecție solară.
La 11.00 plecau chinezoaicele de la Kung Fu Cha Cha, apoi norvegiencele de la Rowegians și tot așa până pe la 11.45 când Maria și Atlantic4 au primit OK to start și s-au așternut pe treabă și și-au început marșul prin Atlantic, care sperăm să fie cu succes (asta ar însemna să ajungă în Antigua fără mari peripeții și cu un timp cât mai bun).
Așteptăm vești pe parcurs de la echipajul Atlantic4, pe care îi puteți urmări și pe site-ul proiectului, unde găsiți și detalii despre cum puteți susține cauza centrului socio-medical de la Adunații Copăceni, pentru care ei vâslesc.
Text: Marius Matache
 nu se potrivesc întotdeauna. Iar vântul din La Gomera a zis hold my…){kind=link}