Un alt turbopropulsor minion a reuşit să se strecoare din unul dintre cele mai înguste aeroporturi din lume. Şi încă vreo câteva persoane tocmai au părăsit o bucată de pământ prins între apele albastre din Marea Caraibelor. Și singurul mod în care pot fi fericiți este să ştie că vor reveni aici în curând. Mulți își doresc aceasta, dar puțini reușesc. Nu doar pentru că totul este atât de scump aici, ci și pentru că uneori este mai bine să nu mai intervii în cele mai frumoase amintiri din viața ta. Să le lași acolo unde sunt. Pe vârful Olimpului vieții cu cele mai bune momente. Pentru ceilalți dintre noi care erau destul de norocoși încât să mai poată sta câteva zile în plus, ziua era pe sfârşite. Dar mai avea încă mult până să se sfîrșească de-a binelea.
Saint Martin este cel mai confortabil punct de intrare în partea franceză a Indiilor de Vest dinspre Europa. Sau de oriunde, de fapt. Această insulă este cea mai mică bucată de pământ din lume care aparține de două țări diferite, Franța şi Olanda. Şi acest loc frumos, cu marea turcoaz, este o parte foarte importantă a călătoriei voastre. Imaginați- v-o ca pe o cameră de decompresie după scufundări. Acesta este un punct de trecere între rai şi plecarea spre acasă. Un loc unde vă puteți stabiliza simțurile şi emoțiile după întoarcerea
din… Cel mai frumos loc se numește La Samanna, o proprietate mare albă în stil colonial cocoțată pe o stâncă, cu o plajă privată dedesubt. Odihniți-vă la piscină şi înconjurați-vă cu peisajele cu vedere la ocean sau relaxați-vă într-o vilă cu apartament. De la servire la mâncare, acesta este cel mai bun loc din Sint Maartens. Situată pe partea cealaltă a insulei, departe de Boeing-urile care aterizează pe SXM Princess Juliana, vă aflați într-un cocon de paradis tropical. Este tot ce ați putea aştepta de la un hotel de cinci stele, aparținând uneia dintre cele mai exclusiviste rețele hoteliere, renumitul Orient-Express. Cu toate acestea, la treizeci şi unu kilometri spre nord-vest se află o insulă în formă de V. O insulă extraordinară.
Drumul cu scuterul nu te ajută cu adevărat să te răcorești pentru că aerul care te înconjoară este fierbinte. În orice moment al anului. Climatologii consideră că vremea de aici este foarte stabilă. Chiar și diferența mareelor nu este niciodată prea mare. Peisajul nu este neted, au contraire, există elevații serioase pentru standardele Caraibelor şi, de fiecare dată când mergeți pe un drum spre o altă parte a insulei, ochii vă vor fi expuși la un adevărat regal de încântare a naturii. În mod fericit, Le Toiny nu este situat în oraşul principal din Gustavia, aşa că eu sunt expus la aceste peisaje de mai multe ori pe zi.
Deşi unul dintre proprietarii acestui hotel exclusivist ar putea face mai repede această călătorie cu penbicicleta pe asfalt, decât mine cu scuterul. Căci el se numește Lance Armstrong. Și acesta este doar începutul unei poveşti din Saint Barthelemy. Un loc unde se relaxează unii dintre cei mai eleganți, mai bogați şi mai influenți oameni ai lumii. Un loc cu granițe geografice care fac dificilă venirea aici oricui nu este considerat invitat. Vedeți voi, pista foarte scurtă de aterizare permite numai avioanelor private să aterizeze. Marea învolburată în larg face ca venirea cu barca să fie foarte inconfortabilă. Dacă totuși reușiți să ajungeți până aici, fiți pregătiți.
Aceasta este o fuziune dintre cele mai frumoase plaje din Caraibe, cele mai bune mâncăruri din regiune, niște localnici foarte ospitalieri vorbitori de limbă franceză, hoteluri boutique de prestigiu, nici măcar un membru afro-american în cadrul personalului de lucru, un climat perfect, marea limpede precum cristalul în culori incredibile, un mediu curat şi îngrijit şi toți ceilalți oaspeți la fel de non plus ultra. Păstrarea acestui loc astfel a însemnat transformarea sa într-unul cât mai puțin accesibil, pe lângă poziția sa geografică, pentru publicul larg. Considerați-l ca pe un loc foarte scump unde să vă relaxați.
Există cincisprezece vile cu apartamente la Le Toiny, fiecare fiind complet izolată. Decorate în stil colonial francez, cele două camere sunt separate prin trei uși mari glisante panelate de sticlă care se deschid spre zona de terasă și piscină privată și oferă priveliști panoramice ale Mării Caraibelor. Deoarece fiecare vilă este o casă în stil Caraibe de sine stătătoare înconjurată de vegetație, fiecare are o privelişte unică a peisajului şi oceanului. Se știe că există și alți oaspeți la hotel, dar nu-i puteți vedea niciodata. Ei bine, aceasta este Côte Sauvage, o zonă liniştită, înconjurată de o pădure de cocotieri şi dealuri şi o plajă pustie. Dacă mergeți pe drumul de-a lungul coastei, veți trece pe lângă casa lui Rudolf Nureyev pe dreapta şi apoi ajungeți la Relais și Chateaux hotel Le Toiny. O perlă a Caraibelor. Îmi amintesc că în prima mea zi managerul hotelului, doamna Dagmar, a telefonat imediat la Loc St Barth şi douăzeci de minute mai târziu, proprietarul agenției de închiriere a adus un scuter. Cum valizele mele se pierduseră în timpul zborului intercontinental, a telefonat a doua oară și un designer de haine de la Caravana St Barth a venit să mă salute și să mă ajute să-mi aleg haine noi. Nu am mai experimentat niciunde altundeva acest gen de viață trăită fără vreun pic de efort. Hainele sunt vitale aici, după cum au descoperit și Brad şi Gwyneth din primele pagini ale tabloidelor lumii. Dar Dagmar nu vrea să-mi spună în care vilă erau cazați în 1995.
La sfârşitul anilor 1950, David Rockefeller a cumpărat două bucăți de teren pe o insulă mai mult sau mai puțin pustie la acea dată. Curând după aceea au venit cei din familia Rothschild. Restul este istorie. Astăzi Abramovici deține terenuri ce au aparținut cândva unui mogul al petrolului. Mai mult, astăzi se poate închiria la alegere una dintre cele 400 de vile de lux. Dar multe sunt de vânzare. Pentru a arunca o privire, puteți merge direct la agenția imobiliară Sibarth. Ei își numesc proprietățile cu trei litere. WIK a fost cea la care m-am uitat eu și are un preț de vânzare de peste 20 de milioane de euro.
Situată deasupra Gustaviei şi la ocean, aceasta este o vilă modernă cu şase dormitoare. Este cu atât mai frumoasă cu cât apusul de soare se vede tot timpul anului în fața piscinei de tip infinit. Și a propos de asta, cina se servește la Le Gaiac, cel mai bun restaurant de pe insulă. Pregătitul mâncării este în mâinile magice ale bucătarului-şef Stephane Mazieres. Chiar mai bine, restaurantul se află la hotelul meu, dar să nu îndrăzniți să veniți fără o rezervare, căci veți fi rugați foarte politicos să reveniți altă dată. Unele dintre expresiile franțuzești care denumesc felurile de mâncare pregătite sunt greu de pronunțat, dar nu contează, pentru că gustul este dincolo de cuvinte. Un lucru amuzant s-a întâmplat pe un islander Britten Norman. Un cuplu englez şi cu mine făceam conversație, așteptând să ajungem pe insulă. Şi câteva zile mai târziu ne-am întâlnit din nou, din întâmplare. Nu este o insulă așa de mare, astfel încât aceste lucruri se întâmplă.
Deci, trebuia neapărat să ne îndreptăm spre o plajă foarte frumoasă pe partea cealaltă a insulei. Acolo se află cei de pe Isle de France și restaurantul lor de pe plajă. Este un loc foarte la modă unde se organizează prezentări de modă în mijlocul zilei şi modelele se plimbă printre mese. Joie de vivre.
Intre timp, în Lorient, o persoană foarte specială prezenta niște planuri detaliate pentru o redecorare interioară. Este considerată unul dintre cei mai mari designeri din New York,
deşi este de origine spaniolă, casa şi locul ei de muncă au fost legate de St Barth în ultimii câțiva ani. Ea este Cristina Rodriguez. O persoană care îți înfioară însăşi esența sufletului prima dată când o întâlnești. Un scurt telefon și sunt invitat pentru micul dejun la Le Manoir de Saint Barthelemy. Mi s-a spus doar să nu uit să aduc niște croissante. Această proprietate este tot ce o definește pe Cristina şi tot ceea ce definește această insulă. Un pur stil colonial în fuziune cu facilități moderne, ceea ce este scris și în istoria sa ca una dintre cele mai căutate proprietăți. Ca să nu mai vorbim de faptul că Cristina l-a reproiectat complet şi acum serveşte ca show-room pentru clienții care doresc să-şi reînnoiască casele.
Cum noile mele cunoştințe gravitează mai mult către plaja Saint Jean, mă hotărăsc să-mi schimb locația la Le Banane. Un faimos hotel cu nouă camere care obișnuia să fie un cabaret renumit. Un loc mai animat, care devine și mai animat seara. Şi un loc unde întâlnesc noi prieteni. O scurtă strângere de mână şi mă bat pe umăr cu Marc Le Roy, un model celebru care obișnuia să fie cel mai solocitat model masculin pentru diverse campanii. El încă lucrează, dar se și distrează. Alături de el sunt Karine Bazin şi Alexandre Abela, cei doi guru ai modei de pe insulă. Gazdele acestor persoane sunt, desigur, proprietarii acestui hotel de tip boutique, Benjamin Fabbri şi Jean-Marc Israel. Nu mi s-a părut niciodată atât de distractiv să ies în oraș, mai ales că am ajuns până la urmă și într-un club.
În timp ce grupul noilor mei tovarăşi devine din ce în ce mai mare, insula devine din ce în ce mai mică. Şi mai plăcută. Dintr-o dată mă trezesc că înot aici, iau prânzul dincolo, Marc mă duce la Le Ti St Barth seara. Am început să trăiesc pe insulă şi să cunosc oameni.
Atmosfera la Le Banane este complet diferită de cea de la Le Toiny. Unul îți dă sentimentul că ești în mijlocul unei păduri tropicale; camere frumos decorate şi piese de mobilier uimitoare peste tot. Numai experții adevărați își pot da seama că piesele de acolo sunt materiale originale de licitație în valoare de mii de euro fiecare. Dar văzândule acolo, în locuri folosite în mod obișnuit, nimeni n-ar bănui așa ceva. Prin urmare, un număr mare de oameni care vin aici sunt asociați cu arta şi formatori de opinie. Oameni cu viziune. Dar ei nu sunt singurii care aşteaptă cu nerăbdare. Dagmar îmi dă un simplu telefon şi ghici ce se întâmplă în câteva zile. Celebra în lume Bucket Regatta. Un eveniment de navigație pentru ambarcațiunile cu vele mai lungi de 30 de metri. Ceea ce înseamnă că cele mai grozave ambarcațiuni din lume vor naviga în apele de aici. Ce spectacol. Pentru a vă pregăti, există un om, în special, care vă poate ajuta.
Lone Fox este unul dintre cele mai rapide ketch- uri în navigația pe ocean de pe-aici. Şi Ira Epstein este căpitanul proprietar. Ca întotdeauna, el este gata de acțiune şi înainte de a mă dezmetici eu, navigăm în largul mării.
Păcat că Marc nu a putut și el veni, dar Cristina este aici şi la fel și cuplul englez Harriet şi Nigel, din zborul nostru turbo. Vântul se întețește și barca începe să arate cu adevărat de ce a fost făcută pentru Cursa Whitbred în Jurul Lumii din 1957. Trecem pe lângă veliere mari care vin pe insulă pentru această cursă. Priveliștea este pur și simplu incredibilă. Cum este oare atunci când acești Goliați sunt în întrecere strânsă? Este una dintre priveliștile care, pe lângă alte curiozități, au făcut ca această insulă să fie atât de renumită. Să nu uităm de abundența de soare de aici şi importanța de a folosi produsele de protecție solară.
Aceasta nu este o insulă unde să îți trăiești punctul culminant al vacanței, să te relaxezi câteva zile și apoi să mergi acasă. Nu, aici fiecare zi culminează și mai mult decât cea dinaintea ei. Şi cu siguranță nu este ceva obositor, ci cât se poate de plăcut şi nevinovat. Arta de a trai. Deci, ori de câte ori plecați de aici, este exact momentul cel mai bun al şederii voastre, căci devine din ce în ce mai bine pe zi ce trece. Ceea ce este un lucru bun. Nu spunea mama întotdeauna să pleci de la petrecere când e cel mai bine, ca să ai o amintire cât mai frumoasă? Ei bine, acesta este Saint Barthelemy, momentul cel mai bun din viața ta şi cea mai bună amintire. Sau și mai bine, nu-i așa că e ușor să te bucuri de viață?!
