Interviu: Radu Niculăiță – Președintele Federației Române de Yachting
În sailing avem o vorbă care spune cam așa „dacă nu poți schimba vântul, ajustează velele”. Vântul schimbării a bătut și la Federația Română de Yachting care are din acest an un nou președinte în persoana dlui Radu Niculăiță.
Doctor ortoped, practicant al yachtingului sportiv și antreprenor, domnia sa vrea să dea federației o față modernă și să repună yachting-ul de performanță pe agenda presei de specialitate din România și a interesului oamenilor, atât adulți cât și copii.
Despre cum va face dl. Radu Niculăiță toate aceste lucruri, ce pași va urma și care sunt prioritățile am încercat să aflăm în primul interviu oficial dat unei publicații din România după investirea în noua sa funcție.
Ce v-a determinat să candidați?
„În primul rând am decis să intru în treaba asta, care ulterior am văzut că este mult mai groasă decât mă așteptam să fie, faptul că am avut impresia personală și apoi confirmată de cei cu care am stat de vorbă înainte de alegeri – pentru că după cum știi noi, la ORC trăim în bula noastră – că federația înseamnă de fapt mult mai mult, până la bărcile mari.
Sunt copiii din toate clasele, sunt atrenorii, sunt cei care au ambițiile olimpice și chiar persoanele suport, părinții. Trăiam cu impresia, spre exmeplu, vizavi de Ebru, că este împinsă de la spate de familia ei. Greșit. După ce am vorbit cu Ebru am înțeles că familia ei a făcut eforturi financiare imense fără să o împingă de la spate, ci doar ca să-i susțină ambiția și visul de a câștiga o medalie la Olimpiadă. Iar eu sunt convins că la următoarea ediție o va lua.
Astfel, ceea ce m-a determinat să candidez a fost această impresie că nu se face destul, că nu vedeam mișcându-se lucrurile. Vedeam mai degrabă activitatea federației ca pe una reactivă, adaptativă la modul reactiv, ca răspuns la anumite situații, decât să aibă niște planuri mai îndrăznețe. Dar nu blamez pe nimeni, dar am zis că se poate mai mult, cu mai multă diplomație.
Am avut și discuții înainte cu antrenori, cu sportivi, cu părinți care aveau toți aceleași nemulțumiri.
Ca să vă faceți o idee, deși ORC-ul – bărcile mari – sunt cele mai importante cotizante la bugetul federației, procentul de oameni decidenți sunt în partea cealaltă (a cluburilor pentru copii și juniori n.r) cum este și normal. Iar ca să ajungi în Consiliul Federal, vicepreședinte sau președinte ai nevoie și de acest suport, pentru că deși cele mai multe cluburi sunt cele ale bărcilor mari, cluburile cu membrii efectiv activi care ne vor duce sportul asta mai departe sunt cele pentru cei mici.
Este vital în acest sport, pentru că dacă spre exemplu, la tenis, te mai poți apuca, să spunem și la 12 ani, la yachting ești obligat să începi de mic și să practici constant și în plus să ai o perioadă foarte lungă de creștere pentru că în yachtingul de performanță nimeni nu se așteptă să atingi un vârf înainte de 20 și un pic de ani. În concluzie, ceea ce m-a determinat a fost exact dorința aceasta de a face mai mult și pentru copii și cumva, așa cum am spus și după ce am fost ales, sunt convins că toată lumea din sala aceea, inclusiv antrenorii din toată țara, își doreau ca yachtingul să ajungă mai bun decât este. Doar că fiecare credea că doar calea lui este bună. Și atunci m-am gândit că dacă reușesc să armonizez orgoliile tuturor s-ar putea să avem noroc.”
Cum veți împăca activitatea federală cu profesia și activitățile personale?
„Asta este cea mai mare provocare, la care se adaugă și familia. Am început să-mi concentrez foarte mult zilele de profesie, mă întâlnesc cu pacienții într-o zi sau două și am pus operațiile într-o anumită zi a săptămânii ca să pot lăsa timp, măcar acum la început, acestei organizări. Să învăț traseele, să văd lucrurile care nu sunt de suprafață, care nu se văd de departe.”
Cine vă ajută în procesul acesta, cum este organizată conducerea federației și ce schimbări se vor face?
„Mă ajută foarte mult oamenii de backoffice, cei care fac munca aceea nevăzută. Mă ajută mult secretarul general, mă ajută mult dedicarea neașteptată a persoanelor din cadrul Agenției Naționale pentru Sport.
Vom funcționa în continuare în sediul din Vasile Conta, pentru că sunt niște avantaje clare mai ales că avem și personal pe care îl împărțim cu alte federații, precum contabilitatea de exemplu. O practică comună printre federațiile mici și foarte mici.
Și mă mai ajuntă foarte mult un Consiliul Federal, împreună cu care am și candidat, conform procedurii. Adică mai întâi s-a ales Consiliul Federal, iar dintre membrii săi s-a ales Președintele. Iar norocul meu este că acești oameni care funcționează pe bază de voluntariat sunt deschiși la minte.
Apropo de site….
Site-ul (fry.ro) are nevoie de îmbunătățiri. Până la sfârșitul anului vom introduce facilitatea de plată online. Deci toate plățile care până acum se făceau fizic și prin telefon, cu acel ping-pong cu facturi, de acum în special pentru cluburile ORC, ori de câte ori se va solicita ceva federației se va face cu plata online și în felul acesta colectarea banilor, care este o durere în prezent, se va eficientiza.
Mai ales că sunt bărci pentru care se solicită spre exemplu și câte două – trei cerficate pe an. Ulterior site-ul, care oricum a fost ușor îmbunătățit de curând, cu ajutorul prietenilor, ca să fie mai performant și ca să iasă repede în față probabil va avea nevoie de niște bugete.
În rest ne concentrăm pe bucătăria internă: luni întâlnirea pentru ORC, marți Consiliu Federal și tot așa. Pentru operativitate am optat pentru întâlniri online, mai ales că în CF unde este voluntariat, toți au activitățile lor și termină târziu. E mai comod să ne vedem așa.
Ce încerc să fac, poate mai mult decât în anii trecuți este să pun mai mult la lucru comisiile existente.
În Consiliul Federal s-a ales un șef de comisie, un președinte care este liber să-și aleagă o echipă. Totul este să fie eficient. Comsiile și-au prezentat fiecare un plan pentru anul următor, pentru că deocamdată ne vom concentra doar pe anul viitor…”
Care sunt în acest context primii pași?
„Fiecare comisie și mă refer în primul rând la cea de marketing și PR care pentru noi e importantă ca să putem deveni totuși mult mai cunoscuți, pentru că de multe ori sponsorii ne spun că nu știu nimic despre noi. Și avem nevoie de susținerea lor.
Prima mea intenție asta este de a pune comisiile la lucru în ideea în care am și ales președinți de comisii oameni care sunt pricepuți în domeniul acela. Nu pot să am pretenția să mă ocup eu de toate pentru că nu le știu pe toate. La copii de exemplu este Iulia Fulicea care face yachting de copil, care știe cum să vorbească cu antrenorii de vârsta ei sau chiar mai tineri și care cumva și-a și dorit să se implice în povestea asta cu copiii.
Iar următorul obiectiv este creșterea bugetului!”
Cum va fi construit bugetul și care sunt prioritățile?
„Bugetul are în acest moment trei linii mari. Prima este susținerea campaniei de pregătire pentru Ebru, în vederea participării la următoarea Olimpiadă. Deocamdată este vorba doar despre ea, dar cu siguranță în urma discuțiilor din cadrul Consiliului Federal va trebui să stabilim care este structura lotului național, câți sportivi, care este programul, iar apoi să vedem cum alegem un antrenor pentru acest lot pe care eu personal l-aș prefera din România.”
Da, dar avem exemple și din alte sporturi ba chiar și din yachtingul autohnon, inclusiv Ebru, că performanța se face cu antrenori de afară…
„Așa este, dar antrenorul de afară cere alte bugete. Bugetele sunt mari. În cazul lui Ebru este clar, ea are antrenorul portughez, ea poate avea sponsori, eu mă refer la lotul național. Deci prima linie este susținerea activității olimpice unde este deocamdată doar Ebru, dar am lansat întrebări și pentru loturile de băieți.
Mai sunt în vederile noastre doi băieți și o fată care până la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice ar putea avea vârsta potrivită.
A doua linie este reprezentată de dezvoltarea antrenorilor, capitol la care încercăm să prindem cu federația niște programe Erasmus, idee în care am și vorbit cu vicepreședintele World Sailing care este foarte implicat în treaba asta și cu care voi avea o întâlnire online pentru că fizic este puțin mai complicat. A treia linie vizează dezvoltarea cluburilor, precum și o bază sportivă a federației.
Un fel de fantezie a mea este ca federatia sa aiba o baza sportivă la care să poată veni cu prioritate lotul național și olimpic.
Din câte știu, fostul președinte a obținut aprobarea pentru o bază olimpică cu ieșire la mare…personal aș prefera să fie pe lângă federația de canotaj pentru că ei sunt deja cu un pas înainte, și m-aș folosi puțin de o infrastructură deja existentă…o să vedem.
Cert este că avem nevoie de o bază sportivă pentru că Herăstrău este insuficient, iar optimiștii „deranjează” activitățile turistice cu vaporașele de pe lac. Plus că este vegetație multă și nici nu ai vânt.
Siutghiol e frumos, dar după cum a confirmat și Ebru, majoritatea concursurilor sunt pe mare și atunci de la o anumită vârstă trebuie să se iasă pe mare. Iar peste tot pe unde am fost, Malta, Italia, Grecia, optimiștii sunt pe mare. Sunt învățați de mici cum este cu vântul și cu valul.
Pe de altă parte, acolo antrenorii sunt pregătiți să asiste astfel de situații, au baza materială necesară, șalupă care să facă față și altele, dar la noi cluburile sunt deficitare pe tema asta. Sunt câteva cluburi de stat pentru copii, Sportul Studențesc, CSM București și CSM Constanța. Asta e tot. Se pare, dar așteptăm o confirmare că și CS Steaua va deschide o secție.
Mai există pe lacul Tarnița de lângă Cluj, un club privat ,Sailing Club Tarnița, dar nu prea a mers partea de „Optimist”. La început „Optimiștii” se pot pregăti pe lac, dar la un moment dat,, după ce mai capătă experiență trebuie să iasă pe mare, să învețe cum să urce pe val, cum să planeze, cum să abordeze valul pe upwind, pentru a fi pregătiți mai departe pentru Laser.
Este acum un nou curent, o dorință în sensul în care se dorește readucerea Campionatului de Dinghy pe mare, doar că o analiză simplă ne spune că nu avem cum să-i asistăm pe copii. Regulamentele World Sailing cer o șalupă la 10 copii. Iar șalupa să fie „sea worthy” ca să poată face față, iar antrenorul să știe ce are de făcut și multe asemenea. Mai ales că marea noastră nu este cea mai prietenoasă mereu, valurile de la Marea Neagră sunt ceva mai speciale.”
Avem deocamdată baza care va fi constituită din copii, la mijlocul piramidei loturile naționale și olimpice și în final ORC care poate fi și o importantă carte de vizită a yachtingului.
„ORC are Campionatul Național Offshore ORC care este validat de federație și este dat la ANS, dar în rest majoritatea competițiilor sunt private.
ORC mai aduce însă un plus de popularitate pentru că în ultima vreme am remarcat că mulți copii au venit la yachting după ce părinții lor au fost la școală și apoi în competițiile ORC. Și astfel ne dă și șansa unei comunicări mai spectaculoase.
Este bine ca un copil care practică un sport să aibă și o perspectivă…
„Da, vreau să abordez și lucrul acesta. Dar ne confurntăm cu o situație, nu avem antrenori sau sportivi care să se țină de sport. O avem doar pe Ebru. Și asta pentru că deocamdată nu le putem oferi o perspectivă pe termen lung. Nici ei și nici părinții nu văd cum ar putea trăi copilul din acest sport.”
Credeți că este din cauză că la noi nu a existat yachting pentru mai bine de 50 de ani și nu există o cultură în acest sens? Noi fiind, cu aproximările de rigoare, prima generație de yachtmeni după aproape 100 de ani. Părinții nu sunt în majoritatea lor din acest domeniu…
„Din motive care ne scapă, yachtingul a fost interzis ca sport, supraviețuind așa „pe tăcute” doar prin ambiția unor entuziaști. Am avut o discuție la Comitetul Olimpic de curând și am primit o întrebare de genul „bine, a fost interzis sportul, dar din 89 până azi sunt totuși 30 de ani și abia acum avem un olimpic, o persoană.”
Le-am explicat că în acest sport atât a luat maturizarea unui sportiv care să ducă presiunea unor competiții și a unei pregătiri. Pentru că nu e vorba doar de tras de vele, este un sport care implică minte, decizii rapide, un regulament demn de un avocat și altele. S-au mirat și ei, dar adevărul este că în acest proces mai întâi s-au apucat părinții de bărcile mari, iar copiii au prins gustul și așa s-a reaprins lumina.
Dar într-adevăr este o cauză și este și motivul pentru care ducem lipsă de antrenori. Copiii au voință. S-a dovedit anul trecut când a venit un antrenor din Grecia care acum antrenează echipa de Optimist a SUA, că după o săptămână cu el, progresele au fost enorme. Asta nu înseamnă că ai noștri nu sunt buni, doar că datorită lipsei de experiență sunt dificultăți. În acest sport trebuie să ai ore în șir, chiar ani pe apă și metode noi. Cumva grecul a știut să ajungă mai bine și mai rapid la mintea și sufletul copiiilor
Este adevărat că în majoritatea țărilor riverane Mediteranei și cu tradiție în yachting a existat continuitate. Ei pot transmite o informație acumulată în 3 sau chiar 4 generații…este un mod de viață
„Când ajungem la performanță este mai mult decât un mod de viață. Este un job. Ori la noi puțini copii îl văd așa pentru că nu au perspective. Îl vad ca pe o pasiune, o curiozitate. Dar copiii se implică, ei o iau în serios, dar la un moment dat renunță.
Avem copii talentați care au câștigat Campionatul Național și care nu au mers mai departe pentru că au pus în balanță „ce pot câștiga eu de aici?” vizavi de primele din alte sporturi, versus traseul obișnuit cu studii, job etc. Dar nu poți să-i condamni.”
Cum sau ce presupune acest balet pe care trebuie făcut între cluburi, grupuri de interese și organisme din acest sport?
„Păi primul „conflict” a apărut exact la organizarea Campionatului Național de Dinghy de anul viitor (2025). Pentru că sunt cluburi, mai ales cele din București ceva mai bine dotate și care vor pe mare, versus cluburi mai puțin bine dotate, pe partea de asistență și unde implicit antrenorii au insuflat teama de vreme rea și copiilor. Aici au fost primele discuții mai intense. Și bănuiesc că așa vor fi mult de acum încolo. Trebuie un dialog susținut pentru că totul se rezolvă, să le explicăm că nu se face anul acesta așa cum și-ar dori, nu pentru că nu vrem ci pentru că asta e situația, dar dacă vrem ca anul viitor să se poată mai putem schimba niște lucruri.
A apărut numărul 59 al revistei YachtExpert – „Efectul Ebru”
Revin iar la problema antrenorilor unde de exemplu, federația organizează de două ori pe an, prin contractul cu ANS, cursuri pentru ei. Au fost ani în care au fost la curs doi antrenori! Și mă gândesc să schimb ceva aici, ba chiar să iau o măsură nepopulară, să facem ca la medici…dacă nu participă măcar la un curs să fie aplicate niște restricții. Pentru că nevenind la niciun curs…deși poate sunt autodidacți nimic de zis, rezultatele arată altceva.
Mai ales că respectivele cursuri de yachting nici nu au fost foarte tehnice, tocmai ca nimeni să nu se simtă lezat în orgoliul său și să nu se inflameze niciun spirit. Sunt cursuri de Prim Ajutor, despre accidentări, despre cum să aibă grijă de nutriția copilului…lucruri conexe. A fost o discuție chiar și cu dna psiholog de la COSR ca să prindem obligatoriu în următoarele cursuri și zona de psihologie sportivă. Pentru că antrenorii încă merg pe metode mai vechi… Și atunci baletul ăsta pe care trebuie să-l facem între cluburi este ceva de așteptat. Mă așteptam la acest rol de mediator între ei, dar dacă la finalul anului viitor reușesc să-i pun la aceeași masă pe președinții principalelor cluburi, sau pe antrenorii principalelor cluburi, eu zic că deja este un succes pentru anul 2026.”
Credeți că ar fi fezabilă propunerea unei linii de conduită a cluburilor?
„Nu, dar am o altă idee despre care vreau să vorbesc și care s-a discutat în Consilul Federal, nu îmi aparține, dar mi s-a părut extraordinară. De anul acesta vom începe un program la cluburile ORC „adoptă un optimist”. Vom prezenta o listă de optimiști și de laseriști, de copii, cu rezultatele lor, într-un fel de broșură electronică și vom îndemna fiecare echipaj să „adopte” un mic sportiv și să-l susțină cum poate pe acel copil. Mă gândesc că oricum va fi mai bine decât nimic, va fi un plus, iar cei mari vor fi prezenți la premierele celor mici și invers, tocmai ca să fie motivați. Un fel de „Powered by…” fie că îi iau echipament, accesorii etc. Sper să nu ne huiduie lumea!”
Apropo de ORC, ce am observat eu că lipsește este partea de asistență medicală obligatorie la orice concurs național….
Da, legea prevede asistență medicală obligatorie. Dar cred că până acum s-a mers fără asta – este opinia mea – pentru că la toate competițiile ORC mari, de afară, circuitul Rolex, Aegean 600 etc. semnezi o hârtie prin care îți asumi că ești conștient că în acest sport pot apărea accidentări sau chiar decesul. Dar acelea sunt competiții private și își au regulile lor. Și merg echipaje bine antrenate.
Dacă ne uităm în calendarul competițional de anul viitor există o regată nouă acolo: BlackSea200. Este o încercare a cluburilor noastre din ORC pentru primul long Offshore din România. Vom mai vorbi de asta după ce primim și confirmarea de la Autoritatea Navală Bulgară. Cursa va fi Mangalia – Burgas și retur cu întoarcere la insula Sf Anastasia.
Așteptăm de la bulgari permisiunea de a traversa schemele lor de separație a traficului. Odată obținute toate acordurile vom începe și campania de promovare. Vrem ca această cursă să devină ceva constant, să devină cea mai atractivă competiție regională, adică să atragă nu doar români și bulgari dar și turci, greci etc.
Planul este să o includem în calendarul ORC ca un joc regional, cum ai Aegean după care am și programat-o. Dar vedem cum va fi și cu vântul care în ultimii ani a cam făcut feste. A doua opțiune era să o punem în octombrie, înainte de Bosphorus Cup și înainte de Rolex.
Și, la fel ca și la acestea, înainte vom avea verificările tehnice și de siguranță ale bărcilor, ateliere de prim ajutor pe mare, ateliere de meteo și altele asemenea pentru că sunt echipaje care își doresc așa ceva, dar fie nu au bugete pentru Aegean de exemplu sau pregătirea necesară și care au zis că dacă vor începe cu asta își vor putea evalua mai bine posibilitățile și va fi un pas inetrmediar către competițiile de anvergură.
Mai ales că în 2026 vin Europenele care sunt las Napoli și multe bărci din România vr vrea să meargp acolo, astfel că e un antrenament bun până atunci. Dar apropo de partea medicală ne propunem ca lucrurile astea să fie făcute măcar la litera legii, dar noi știm că pot fi făcute mai bine de atât. La copii – nu știu dacă pot fi implicați în acordarea de prim ajutor, dar pe antrenori cu siguranță, da.
Vă gandiți la partea de ORC să fie delegată ca și organizare unei alte structuri, cum ar fi spre exemplu o ligă a cluburilor?
„Nu. Există comisia de Offshore. Cluburile care merg în competițiile Offshore generează venituri la bugetul federal. De ceea ce beneficiază în schimb sunt seminariile organizate de noi.
Cupa României Offshore 2024- Seanergya Regatta
În plus mai avem un colegiu al antrenorilor, coordonaty de un vicepreședinte și de un viitor antrenor federal, când va fi el ales. Și care ar trebui să se ocupe de creșterea standardului de performanță în antrenorat. Avem Comisia de Offshore care se ocupă de organizarea competițiilor offshore.
Mai este Comisia de Competiții care face împărțirea pe clase, calendarul competițional, cumva cetralizează tot. Există Comisia de Marketing, Co,ia de Dinghy strict pentru copii. Mai este o comisie de Statistică și Istorie și mai este o comisie care se ocupă de relația cu Comitetul Olimpic și aici sunt eu implicat ca și coordonator. Dar deocamdată sunt într-un proces de descoperire cu COSR.
Ei au văzut rezultatul lui Ebru și cumva trebuie să-i convingem că dacă campania ei va fi mai consecventă sau mai previzibil finanțată – ei nu cred că ea va lua o medalie la următoarea Olimpiadă – Există și temera că dacă ai un singur sportiv care se poate accidenta, spre exemplu, rămânem practic fără lot olimpic.”
S-ar putea naturaliza, dar depinde de buget?
„Da, de buget și birocrație. Să spunem că rezolvăm cu cetățenia, dar de câți bani este nevoie…Antrenorul străin, bun înseamnă câteva sute de euro pe zi.
Avem o altă posibilitate în schimb.
Ne uităm spre copii ai căror părinți sunt în diaspora și care s-ar putea întoarce.
Urmărim un copil, o fetiță din campionatul Catalan și care ar putea participa la campionatul nostru. Ținem legătura cu ei. Părinții s-au interdsat de toate condițiile de aici, dar dacă vine și CN e pe Herăstrău, ea antrenându-se pe mare…ce ne facem?
Probabil că anul acesta va fi pe Siutghiol, iar dacă facem ILCA pa mare, înseamnă că dublăm efortul. Iar dacă ne raportăm la începuturi, mai exact acum 12 ani, când era mult voluntariat, oamenii făceau de drag acest lucru, dar acum oamenii trebuie plătiți și în plus sunt alte costuri logistice.
Ne gândim însă la sponsorizări. Ar fi minunat să găsim un sponsor, un partener strategic al cărui nume să fie asociat cu toate competițiile noastre și care va apărea în tot pachetul nostru de comunicare.
Sunt discuții. Dar mai întâi să obținem aprobările pentru o bază sportivă și sunt convins că voi convinge niște sponsori.
Cum vedeți în cazul competițiilor ORC posibilul conflict de interes între cei care organizează dar și concurează?
„Ca președinte în momentul în care participi, funcția nu există, nici chiar în echipajul respectiv. Ba dimpotrivă, se fac și glume pe seama asta. În plus, fiind și membru în corpul arbitrilor naționali, dacă ești implicat într-un caz nu poți decât să te recuzi. Asta e o problemă. În România nu avem un corp masiv de ofițeri de cursă și de National Jugde. Avem în mod costant arbitrii de afară, chiar și la Dinghy unde am avut și anul acest un grec și o bulgăroaică.
În concluzie avem organizarea cu focus pe copii, bugetul pe cele trei paliere, propunerile păentru organizarea lotului național, antrenamentul antrenoriulor, avem punerea la lucru a comisiilor și după un an vom trage linie. Vom avea și un punct de vedere al sportivilor, dacă au văzut îmbunătățiri în relația cu federația, în organizare…
Despre Federația Română de Yachting:
Federația Română de Yachting (FRY) a fost înființată între cele două războaie mondiale, într-un moment în care România cunoștea cea mai mare expansiune economică de până atunci. Războiul, iar ulterior perioada comunistă au pus într-o pauză prelungită activitatea yachting-ului de competiție, ba chiar și pe cea de agrement, reluate abia după 1989 și care abia azi, după mai bine de 35 de ani de la Revoluție, încep să se facă văzute.
În 1921 lua ființă Yacht Clubul Român care devenea ulterior Yacht Clubul Regal Român (YCRR), organizație înființată cu scopul de a dezvolta sporturile nautice în România.
Yacht Clubul Regal Român a reprezentat țara noastră în competițiile internaționale și a fost principalul promotor al yachtingului până la dizolvarea sa în 1948, în contextul schimbărilor politice de atunci care au izolat România mai bine de 50 de ani.
Federația Română de Yachting (FRY) a fost înființată în 1938 ca organism oficial dedicat coordonării yachtingului de performanță pe plan național. Federația a fost creată pentru a centraliza și organiza sportul la nivel federativ, separându-se de structurile cluburilor individuale, precum Y.C.R.R. și devenind astfel organismul reprezentativ al yachtingului din România. Astfel, 1921 marchează începuturile yachtingului organizat în România prin Yacht Clubul Român, iar 1938 reprezintă momentul instituționalizării acestui sport prin Federația Română de Yachting. Cele două entități sunt complementare în istoria acestui sport, dar cu roluri și scopuri diferite.
În forma sa actuală, Federația Română de Yachting s-a reînființat în anul 2001, după ce a trecut printr-o perioadă de reorganizare. Aflăm de pe site-ul oficial al FRY (fry.ro) că „în prezent federația este recunoscută ca autoritatea principală în domeniul yachtingului din România. Aceasta a preluat misiunea de a continua tradiția competițiilor nautice și de a promova sporturile cu vele în România, având o structură modernizată și un cadru instituțional adaptat cerințelor moderne.”
Comentați?