Pe măsură ce riscurile la adresa securității maritime cresc și infrastructura subacvatică devine o prioritate strategică, o nouă companie startup de robotică din Israel susține că a rezolvat una dintre cele mai dificile probleme ale oceanului.
O barieră persistentă de comunicare subacvatică
Navele subacvatice autonome și submersibilele robotizate sunt din ce în ce mai importante pentru apărare, supraveghere și protecția infrastructurii. Acestea pot patrula pentru a proteja conducte, monitoriza cabluri și inspecta zone maritime sensibile. Însă comunicarea a rămas un obstacol major. Undele radio nu se propagă bine sub apă, iar semnalele acustice sunt limitate de rază de acțiune, viteză și interferențe.
În mod tradițional, multe submersibile au fost nevoite să iasă la suprafață pentru a transmite date între ele sau către operatori. Acest moment de expunere creează riscuri, în special în apele disputate. Compania consideră că noua sa capacitate software schimbă această ecuație, permițând navelor subacvatice să facă schimb de informații pe distanțe lungi fără a ieși la suprafață.
Descoperirea vine ca o actualizare a platformei de gestionare a flotei companiei, SeaSphere. Sistemul permite grupurilor de nave autonome să partajeze date, să le interpreteze și să reacționeze aproape în timp real. Fiecare unitate își poate ajusta comportamentul în funcție de ceea ce detectează alți roboți, rămânând în același timp aliniată cu misiunea generală.
Viitorul transportului oceanic prinde vânt: cargo autonom cu aripi pliabile, construit în Olanda
Inteligență a flotei fără control uman
Potrivit firmei, obiectivul nu este doar comunicarea, ci luarea coordonată a deciziilor. Când un robot detectează un obstacol, o amenințare sau o anomalie, aceste informații pot fi partajate cu restul flotei. Alte nave își pot schimba apoi cursul, pot modifica viteza sau își pot asuma noi sarcini fără a aștepta instrucțiuni de la suprafață.
Echipa afirmă că această abordare poate fi utilizată atât pentru misiuni militare, cât și pentru aplicații civile, cum ar fi securizarea porturilor, a cablurilor submarine și a rutelor de aprovizionare. Prin faptul că oamenii nu sunt implicați în momentele critice, flotele pot reacționa mai rapid și pot opera în medii în care supravegherea constantă nu este posibilă.
De ce a evitat Skana modelele de inteligență artificială la modă
Inteligența artificială din spatele sistemului a fost dezvoltată sub conducerea lui Teddy Lazebnik, un om de știință în domeniul IA și profesor la Universitatea din Haifa. În loc să utilizeze modele moderne de limbaj sau sisteme de învățare profundă, echipa s-a bazat pe algoritmi mai vechi, mai fundamentați matematic.
„Noii algoritmi au două proprietăți: sunt mai puternici, dar, prin urmare, sunt mai puțin previzibili”, a spus Lazebnik. „Ipotetic, plătești prin performanță sau efectul «uau» al acestui algoritm, dar cu cei mai vechi, câștigi explicabilitate, predictibilitate și, de fapt, generalitate.”
Pentru misiunile critice de apărare și siguranță, predictibilitatea contează mai mult decât performanța ostentativă. Inovatorii israelieni susțin că comandanții și operatorii trebuie să înțeleagă de ce sistemele autonome se comportă așa cum se comportă, mai ales când sunt implicați zeci sau sute de roboți.
Comentați?