Suntem la final de 2018 și o nouă ediție a Atlantic Race for Cruisers a ajuns la final. Așa cum ajunge și povestea scrisă de Răzvan Mircea Neagu – Legendaru’, despre succesul obținut anul trecut de ambarcațiunea Andrew.
Duminică 12 noiembrie 2017, spălat, parfumat cu echipamentul de gală pe mine și cu actele bărcii și ale echipajului, am plecat să caut biroul portuar pentru a înregistra barca și echipajul acesteia. Nu fac mai bine de doi pași și dau nas în nas cu barca Cassiopeia, un Beneteaux Oceanis de38 de picioare al cărei proprietar este Liviu Chirirc, iar echipajul acesteia este compus integral din români. Cum se obișnuiește pe la noi, trecem la urări, prezentări, încurajări, îmbrățișări și pupături, tot tacâmul! Gata cu urările! La treabă… Este ultima săptămână până la startul ARC 2017, cea mai dificilă a unui proiect. Ultimele pregătiri, ultimele achiziții. Ultimele strategii și tactici se dezbat furtunos la bordul bărcii. Crește puțin tensiunea. Gata băieți! Reveniți cu picioarele pe… apă! Era cât pe ce să zic pe uscat.
Marți 14 noiembrie 2017.
Muncă! Avem mult de muncă… Din păcate nu toți membrii echipajului percutează. Skipper-ul nostru de pe acte nu percepe conceptul de muncă… În plus mai avem și doi pasageri, proaspăt îndrăgostiți. Deci, în aceste condiții Aurelian, Duri și cu mine ducem tot greul. Echipa scârție bine! Tensiunea ultimelor zile până la traversarea Atlanticului crește în mijlocul micii noastre echipe. Reușim să rezolvăm, totuși câteva probleme. Zi de zi. Pentru că miercuri inspecția ARC privind problemele de securitate ne-a relevat multe disfuncționalități pe care trebuie să le remediem.
Aurelian, proprietarul bărcuței noastre, omul care a depus tot efortul (financiar și emoțional) pentru această traversadă, hotărăște rapid și rațional. Albul e alb și negru e negru! Rezultatul este suplimentarea echipajului cu încă doi membri. Doi marinari, experimentați, căliți pe mările Europei. Avem o problemă legată de încărcarea bărcii și conviețuirea a 8 oameni într-un spațiumic, limitat, timp de 3 săptămâni. Va fi dificil dar nu imposibil! De cealaltă parte, prezența colegilor noi, mai experimentați, e de bun augur.
Vineri, atunci când a revenit reprezentantul ARC pe probleme de securitate, acesta a bifat căsuțele goale de le prima inspecție. Și a imortalizat pe peliculă echipamentul de salvare individual, varianta îmbunătățită de mine. Mai aveam însă multă treabă! Montăm tangonul,preventerul, schimbăm școta butterfly-ului și reconfiguram școtele catargului. Apar și Tibi șiEugen, noii colegi, care erau și ei înscriși pe un velier sub pavilion olandez, dar acesta a eșuat pe un recif din insula Lanzarote. Au avut șansa să-i convocăm noi, altfel se întorceau în România fără să participe la această experiență.
Duminică 19 noiembrie 2017.
Prima zi a traversadei. Gata, barca e pregătită. Oare?!? Pornim motorul, pregătim pânzele, dăm mola pupa și ieșim din marină împreună cu alți 280 de veliști hotărâți. De-a lungul cheului avem spectatori numeroși: numeroși sunt și spectatorii de pe apă, salutându-ne bucuroși din diferite bărcuțe împodobite de sărbătoare. Cu velatura toată ridicată și profitând puțîn de vântul de travers babord, căpătăm viteză (7-8 noduri) și depășim rând pe rând diferite bărci din diferite clase a competiției. Cu strategia stabilită de câteva zile, fix la colțul sudic al insulei Gran Canaria punem cap compas 220 grade, strângem velele principale (randa plus genovezul) și deschidem butterfly-ul, arma noastră secretă pentru vântul de pupă. După două ore, constatăm că suntem în plutonul fruntaș.
Luni 20 noiembrie 2017
Suntem printre puținii care au ales strategia drumului mai lung deoarece Aurelian a anticipat că vor veni cicloane puternice. Drept să spun am protestat puțin că eu vreau traseul zbor de pasăre, dar Aurelian a zis că o să zbor puțin apoi o să-mi frâng aripile. Mai târziu mi-am dat seama că a avut dreptate. Suntem înconjurați de vreo 4/5 bărcuțe, unele mai aproape, altele mai departe, dar în mare avem același curs 225 grade. La ora 13:00 avem 155 mile maritime parcurse în 24 ore. E mult peste așteptări. Sărbătorim cu un pahar de rom.
Marți 21 noiembrie 2017
Oceanul devine calm. Începe munca de strategie. Căutăm traseele cu cele mai bune șanse de vânt și curent. Cercetăm cu migală prognozele meteo obținute prin satelit. Tragem cu ochiul la ceilalți participanți la regată. Cassiopeia urcă mai la nord și încearcă pe un drum mai scurt. Eu iar am protestat de ce nu urcăm și noi, dar Aurelian a zis să mai am puțină răbdare că toate bărcile de la nord în curând vor coborî la sud,
dar în spatele nostru. Atunci mi-a arătat un ciclon care se formase la nord și avansa spre noi. Acesta nu era așa puternic, dar Aurelian mi-a zis că în spatele lui se va forma un ciclon mult mai puternic îngust ca întindere. L-am întrebat cum și-a dat seama și mi-a explicat atât de detaliat încât nu am înțeles nimic. Ne-am marcat pe chartplotter punctele între care trebuie să navigăm.
Miercuri 22 noiembrie 2017
Cartul începe la ora 04:00. A început să semene a rutină. Eu și Eugen preluăm cartul de la Duri și Tibi. Nimic de semnalat. Navigăm pe curs 232 grade cu viteză de 6,5/7 noduri, vânt de dinaintea traversului cca 30 grade toate velele ridicate. La ora 12:00 urmează informările ARC. Alte calcule, și mai multe calcule. Gata avem strategia…Două zile același curs, după care avem cale liberă spre Caraibe, adică vânt purtător de cca 10/15 noduri. Minunat pentru arma noastră secretă, butterfly-ul.
Joi 23 noiembrie 2017
În mijlocul nopții, datorită unei manevre greșite, suntem nevoiți a opri. Liniile noastre de pescuit la trenă înfășoară cu strășnicie elicea. După toate măsurile de siguranță impuse de moment, Sorin echipat cu costumul de scafandru și înarmat cu un cuțit, coboară sub barcă, eliminând rând pe rând, liniile făcute perucă la elice din cauza lui Adrian care a fost de cart și a permis întoarcerea bărcii de către Eugen fără să-i comunice că avem 2 lansete după barcă. Pierdem o oră jumătate, aproximativ 10 mile, nu-i nimic. Important că suntem în siguranță atât noi cât și barca. Milele pierdute le vom recupera, cât mai curând, într-un efort colectiv.
Vineri 24 noiembrie 2017
Fugim din calea ciclonului. Coborâm pe curs 180 grade spre insulele Capului Verde, de unde sperăm să captăm vântul purtător, vântul ce ne va duce spre Caraibe. Nu am gustat din ciclon decât 2h un vânt de 25 de noduri asta că eram poziționați un pic la nord în speranța că ciclonul nu va fi așa puternic. În final a fost
așa cum a zis Aurelian. Ciclonul a fost foarte puternic și a surprins toate ambarcațiunile de la nord-vest de noi adică majoritatea flotei ARC. Ciclonul a fost strâns, vânt de 40-45 de noduri val de 6-7 metri la 6 secunde. Problema era că ambarcațiunile nu puteau naviga decât spre sud. Dacă ar fi navigat în direcția Santa Lucia ar
fi mers în volte și oricum ar fi pierdut mult timp. Atunci mi-am dat seama că noi am tras lozul câștigător și nu am mai pomenit de zborul meu de pasăre.
Sâmbătă 25 noiembrie 2017
Schimbarea de curs 240 grade, în căutarea vântului purtător. Și pentru că am tot amintit de problemele din echipaj, am să vă spun că dacă vă trece prin cap (vreodată) să plecați într-o aventură de genul ăsta, înainte de toate studiați cu mare atenție ceilalți membri ai echipajului. Să aibă calitățile jucătorilor de echipă, dar să nu fie vedete! Să fie ordonați și să le placă (la nebunie) ordinea și curățenia. Să nu fie înalți (de statură). Căutați semne ce sugerează îndemânări tehnice, abilități practice și tot ce ține de dibăcia mâinilor. Evitați pe cei cu „două mâini stângi”. Fiți circumspecți la cei ce fac poze! O poză, două, trei, zece nu strică, dar 1755 de poze pe zi?. Nu plecați la drum cu un pescar! (sau vânător!) doar în cazul în care respectivul personaj își disecă singur captura. Dacă o mai și prepară atunci e bun. Un aport de hrană proaspătă nu strică niciodată. Lăsați nevestele acasă!
Duminică 26 noiembrie 2017
Am plecat duminica trecută. Fix la ora 13:00. Am parcurs peste 900 de mile marine. Strategia lui Aurelian ne arată roadele. Locul 2 la clasa noastră și locul 40 din toate bărcile. Dacă menținem strategia și ne concentrăm la cursă avem mari șanse de a urca pe podium. Pentru niște amatori (amatori și leneși!) ca noi, este ceva inedit.
Luni 27 noiembrie 2017
La ieșirea din cart (ora 7:00) vântul încă refuză întâlnirea cu velele noastre. Doar amețitul ăsta de val de 4m, stârnit de ciclonul format la nord de poziția noastră, ne dansează pe toate ritmurile și mișcările disco, posibile și imposibile. Dar, în fine, a apărut și vântul. Batterfly-ul ridicat, prinde-ți tangonul, deschide-ți ghiul randei la maxim (ca un al doilea tangon). 1842 mile marine în zbor de pasăre către insula Saint Lucia, Caraibe. Cu o medie de 145 mile marine parcurse în 24 ore, mai avem cam 13 zile. Nu-i rău băieți…
Marți 28 noiembrie 2017
13 ore! După 13 ore de liniște ronțăitul motorului se face iarăși auzit la bordul bărcii noastre. Pistoanele pufăie imperturbabile la 1100 de rotații/ minut. Valurile mari și din toate direcțiile îl fac pe Georgică, pilotul automat, neputincios. Cu timona în mână încep o adevărată coridă, călărind valuri furioase, mai mici sau mai mari. După ultimele rapoarte primite, am parcurs 146 mile marine în ultimele 24 de ore. O veste minunată! Repede la hartă, la calcule și la prognoza meteo. Cel mult 10 zile și gata! Suntem în Saint Lucia. Oare?!?
Miercuri 29 noiembrie 2017.
Continuăm să ne luptăm cu valurile travers din nord. Ziua a decurs normal fără incidente. A doua zi, curs 267 grade, viteză medie 6,5 noduri. Aerul începe să se încălzească, la fel și oceanul. Căldură mare, ne răcorim cu dușuri la găleată din apa oceanului (și ea destul de caldă, undeva între 24 și 25 grade). Suntem la jumătatea Atlanticului. Georgică funcționează perfect așa că pe punte e plictiseală mare.
Vineri 01 decembrie 2017
Ziua Națională a României! LA MULȚI ANI! Dragă și iubită țară. 1180 mile marine până la finish. 7,5 noduri cu butterfly-ul și Hydrovane. La cină, fasole cu cârnați, murături și pâine de casă, totul udat cu vin roșu.
Sâmbătă 02 decembrie 2017
Același curs 270 grade. Aceiași viteză 7,5 noduri. Aceleași valuri irascibile. Aceiași monotonie oceanică.
Duminică 3 decembrie
Valurile s-au mai calmat. Iar la ora clasică la care primim veștile de la organizatori aflăm că suntem pe locul 3 la clasă din 35 de bărci.
Luni 04 decembrie 2017
Pe cartul lui Sorin si Adrian ceea ce era de așteptat s-a întâmplat. Butterfly-ul a cedat. Una din aripi s-a rupt aproape de vârf pe cca un metru. Biciuirile velei din cauza valurilor au dus la o uzură prematură a materialului, care în final, a cedat. Nu este foarte grav, dar acest fapt ne scade viteză de deplasare și odată cu această scădere, sigur, o să avem și o scădere în clasament. Foarte important în aceste situații este păstrarea calmului și lucidității, evaluarea corectă a situației și luarea rapidă a unor decizii (corecte) privind noua situație.
Marți 05 decembrie 2017
Am fost surprins în grevă! Nu este adevărat. Am dormit mai mult în dimineața asta, dar am revenit la postul meu. Fiind ora mesei Aurelian văzând că dorm mi-a lipit un afiș pe ușa cabinei: „AZI, GREVĂ GENERALĂ!”. Când m-am trezit am scris și eu dedesubt. Și mâine și poimâine! Semnat ‚Sindicatul marinarilor liberi!’ Știrile de la ora 12:00, 650 mile până la Saint Lucia. După un calcul foarte rapid, asta înseamnă încă patru zile de navigat până vedem pământ. Am pierdut locul 3. Suntem totuși pe locul 5, dar nu te poți pune cu cele 3 x-yachturi XC45 înscrise în divizia noastră! Unul din ele ne-a depășit azi.
Nostim a fost că m-a contactat prin radio. Hello Andrew! Am răspuns la salut după care l-am întrebat în ce grupă este. Mi-a răspuns grupa E cruising. Eu: Aaa, nu ești în grupa mea! Răsuflând ușurat uitând că noi eram Grupa E
El: Ba da Andrew ești în grupă cu mine! Era foarte mirat că ne depășește la doar 4 zile de Saint Lucia el având o barcă de 47 de picioare, noi 44. Din cauza asta ne-a întrebat ce vele folosim și i-am zis, Blue Water Runner de la Elvstrom. Nu mergea mult mai repede ca noi, a ajuns cu 7-8 ore înaintea noastră dar la aplicarea coeficientului de depreciere a fost mult sub noi, ceea ce m-a bucurat cel mai mult.
Miercuri 06 decembrie 2017
A venit Moș Nicolae! Tot azi vela noastră magică a cedat din nou în același loc. Aurelian a zis să punem mai multă bandă dar eu econom din naștere am zis că e suficient. Iar 3 ore de muncă, dă jos vela, demontează tangon , dă ghiul la loc deschide randă și genovez tot tacâmul. Apoi am mers bine. Joi cu super-viteză, medie de 6,8 noduri.
Vineri 08 decembrie 2017
Ora 16:00 a venit ploaia! Aurelian ne-a anunțat că urmează o zi și noapte cu ploi și
vânt de 23-24 de noduri. Barca a fost pregătită de vreme rea. Totul este asigurat, legat, verificat. Ultima noapte pe Atlantic se vrea cea mai dificilă. Valuri mari, ploile se succed una câte una. Vântul își face și el de cap. O nebunie! Tibi, Eugen și Duri au rezistat eroic.
Sâmbătă 09 decembrie 2017
Ora 12:00 (UTC) 110 mile. Trecem la nordul insulei Barbados, la cca 65 Nm și cu toată viteza posibilă (având în vedere vântul slab și valurile enorme) punem cap compas pe nordul insulei Saint Lucia. Tibi urcă foarte bine în vânt și astfel nu pierdem timp. Urmează Eugen care și el e foarte bun în reglarea velelor. Duri apucă un cart si navigheaza uitandu-se numai în spate, pentru a cauta perfecțiunea punerii bărcii pe val și se descurcă foarte bine, în 4 ore scoate o viteză medie de 7 noduri. După ultimele calcule mai avem 9 ore, 9 ore!!! Am ridicat tot ce se putea ridica pentru ca vântul să ne împingă mai repede către mica insulă Saint Lucia. Valurile mari din pupa măresc și ele viteza bărcuței noastre. Atingem o viteză de 11 noduri pe val. La orizont au apărut două catarge. Tensiunea pe finalul cursei crește. Echipajul e concentrat pe ultimele mile. Toți vor un loc cât mai fruntaș. Mândrie românească!
Duminică 10 decembrie 2017
Ora 01:00 (UTC) se vede PĂMÂNT sau mai bine spus luminile de pe pământ! Ora 05:30 (UTC) GATA! După 20 zile 13 ore 15 min și 2917 Nm de navigat peste ocean, CALVARUL A LUAT SFÂRȘIT!!! Intrăm în rada portului Rodney Bay și la două mile de finish contactăm prin radio ARC finish-line. Ni se comunică unde este vasul care generează finish-line. În 20 de minute trecem linia de sosire și ni se comunică timpul. Apoi contactăm marina pentru andocare. Am ajuns în Marina Rodney Bay Santa Lucia. Țara fructelor exotice și a țigărilor lui Bob Marley.
Fiind 1 noaptea ora locală, totuși suntem întâmpinați cu urale de către celelalte bărci. În marină erau ajunse puține bărci din clasa crusing și acelea mult mai mari decât Andrew. Acest fapt ne-a dat o speranță de loc fruntaș știind că bărcile mari au coeficient de depreciere mare. Grosul flotei se află cam la 2 zile în spate.
Eram toți epuizați dar nu am putut adormii până nu am băut o sticlă de rom local primită cadou
de catre organizatori. A fost o noapte albă cu vizitele membrilor celorlalte bărci cu mici povești despre tot felul de pățanii. A fost bine că nu am dormit, astfel am putut să-i întâmpinăm pe celalalti 6 români de pe Cassiopeia. Normal, bucuria a fost pe măsură la întâlnirea celor două echipaje și au început alte povești despre traversada. După 7 zile în care tot au sosit toate velierele, a urmat festivitatea de premiere. Am fost
anunțați chiar atunci de catre echipajul de pe Cassiopeia că suntem pe locul 1 în divizia E cruising și pe locul 8 la general. Cel puțin eu cred, că locul 1 este meritat în primul rând de Aurelian Bazgu care a făcut din Andrew o barcă capabilă să obțină acest loc și ne-a construit o strategie care s-a dovedit câștigătoare. Apoi,
Tiberiu Duma, Eugen Radan și Daniel Durigo skipper la WTTA, care au navigat excepțional.
Eu rămân la latitudinea publicului pentru că niciodată nu mi-a plăcut să îmi asum merite pe care
nu le am sau să alerg doar pentru lauri fără să fac nimic. Echipajul Andrew s-a reunit în Martinica pentru întoarcearea în țară și petrecerea sărbătorilor de iarnă.
Cu drag vă urez Fair Winds and Following
Seas,
Legendaru’
