Fă-ți singur barca ta sau mai gândește-te!

Bărci și yachturi construite în regim Do It Yourself și producția comercială în serii mici. Au ele un viitor în piața dominată de mari companii?

De ce ar alege cineva să construiască o barcă, în regim propriu, fie ea mai mică sau mai mare, în loc să cumpere una de serie?

Motivele pot fi numai două: nevoia de a construi un produs personalizat sau dorința de a reduce costurile. Să le luăm pe rând:

Componenta personală

Cea care sau cel care se apucă de construit o barcă dă dovadă de foarte multă încredere și determinare combinate de foarte multe ori cu inconștiență sau măcar optimism excesiv. Termenele și bugetele sunt de cele mai multe ori cu mult depășite, setul de aptitudini pe care îl solicită un astfel de proiect este de asemenea subapreciat, toate acestea conducând la punctul în care, aflat la 75% din proces, viitorul proprietar, actual constructor declară că, de-ar fi știut în ce se bagă, nu ar fi început. Dar nici nu se poate opri, finalul fiind deja în fața ochilor, iar obiectul din hală începând să arate a barcă.

Pentru o barcă de la 30 de picioare în sus, să spunem, proiectul ajunge să domine viața inițiatorului său, nu mai există vacanțe, toate celelalte aspecte ale vieții private devin secundare și asta pe parcursul multor ani, uneori, dacă resursele implicate (umane și financiare) nu sunt mari, se ajunge la zeci de ani.

Satisfacția de a naviga însă pe o barcă ieșită din mâinile tale și în care fiecare șurubel este exact în locul pe care l-ai dorit nu ține de rațional, de calcule contabile. Pasiunea extremă a cuiva văzută din afară poate să semene a nebunie dar trebuie mereu privit mai adânc.

A doua componentă: banii

Cât privește motivul financiar, acesta poate sta în picioare în anumite cazuri. Era o vorbă care spunea că un bun consultant își începe întotdeauna răspunsul cu „depinde”.

Cam așa este și aici: în anumite țări unde materialele sau mâna de lucru sunt mai ieftine sau unde viața profesională a proprietarului-constructor are un profil care permite un astfel de proiect, da se pot economisi niște bani, dar doar pe anumite modele de bărci.

Noul Swan 51 va fi lansat oficial la Cannes Boat Show în 2025

Un yacht mare care vine la pachet cu o complexitate mare a construcției sau folosirea materialelor de ultimă generație nu au cum să conducă la reduceri de costuri pentru că procentul pe care îl ocupă sistemele și materialele din totalul prețului final este foarte mare.

De multe ori customizarea presupune practic proiectarea unui yacht de la zero. Orele acelea de calcul și proiectare sunt scumpe și ajung să coste până la 8% din valoarea finală.

Dezavantaje

A construi o barcă în regim de proiect-amator vine, bineînțeles împreună cu multe minusuri. Există limitări induse de materialul folosit, limitări de formă, limitări de performanță etc.

Principalele materiale folosite sunt oțelul, aluminiul, fibra de sticlă și lemnul.

O mare problemă în construcția do it yourself este nivelul de calificare al constructorului în tehnica folosită, fapt ce se reflectă direct în calitatea finală a bărcii, cu urmări inclusiv în zona de siguranță și flotabilitate. Dacă pentru lemn sau metal, îmbinările între elemente sunt ușor de inspectat și astfel integritatea structurală a ambarcațiunii poate fi confirmată, pentru fibră de sticlă este mult mai greu.

Coca de aluminiu a lui Pelagic 77 #2 este gata

O laminare în regim amator, fără utilajele industriale de care dispune un șantier mare va rezulta într-un corp cu variații mari de rezistență de la o zonă la alta. Problema la fibra de sticlă este că rezistența ei nu se poate măsura decât tăind o bucată și ducând-o la laborator, ceea ce este, evident, imposibil. Soluția este, de cele mai multe ori, supradimensionarea, îngroșarea suplimentară a elementelor ceea ce crește costul și scade performanța.

Cât despre metal sau placaj, acestea au dezavantajul limitărilor formei bărcii. Din foi plane de metal sau placaj marin, fără prese industriale, nu se pot obține decât curburi pe o singură direcție-în proiecție cilindrică, nu și curburi în proiecție conică, de aceea forma unei bărci din oțel sau aluminiu făcută de un amator este ușor de recunoscut cu acea secțiune stelată specifică. Sudurile sunt ușor de inspectat astfel încât produsul final oferă o mult mai mare încredere în securitatea ansamblului. O problemă pentru bărci mai mari o reprezintă totuși greutatea foilor de metal care de cele mai multe ori necesită existența unei macarale la locul construcției.

Dacă ne referim la construcția din lemn, fie ea tradițională sau modernă-laminată, principala limitare provine din faptul că nivelul de experiență și calificare al constructorului trebuie să fie destul de sus.

Alternative

Pentru motivele invocate de constructorul amator există alternative. De obicei, personalizarea pe care o caută ține mai degrabă de amenajarea interioară decât de forma cocii, astfel încât se poate cumpăra un corp gol și porni construcția de acolo, cu importante economii de timp și bani.

Expoziția de artă cu tematica „Marea și navigația”

O altă soluție o reprezintă recondiționarea unei bărci mai vechi. De multe ori, dacă a fost bine întreținut, un yacht chiar de o anumită vârstă, restaurat, mai poate naviga în siguranță multe mile în continuare. Valoarea lui de piață nu este corelată cu valoarea lui ca navă capabilă să ia marea.

De asemenea, o opțiune bună ar putea fi bărcile avariate de furtuni, chiar modele foarte noi, scoase la licitație de asigurător, alese cu grijă și reparate de mâinile capabile ale celui sau celei care oricum ar fi avut abilitățile de a se apuca de o construcție nouă.

Poate cea mai interesantă cale de urmat pentru construcția în regim amator este o barcă achiziționată sub formă de kit. Alegi cu grijă modelul și primești la poartă unul sau mai multe containere care conțin mare parte din ceea ce va fi barca ta, corpul sub formă de foi pre-tăiate, toate elementele de asamblare necesare, metoda de lucru descrisă în amănunt. Este o cale deosebit de rapidă și cu riscuri reduse de a greși.

Construcția comercială de serie mică sau unicat

Trecând acum la subiectul micilor companii care construiesc bărci unicat pe comandă sau în serii mici, aceste companii sunt propulsate fie de pasiunea fondatorilor pentru un anumit tip de barcă, pentru inovație, fie de identificarea unei oportunități de piață, o nișă foarte mică, uneori chiar locală, care nu este acoperită de marii producători.

Astfel de exemple sunt inclusiv în România, bărcile produse pentru pasionații de pescuit din zona Deltei Dunării, care caută un anumit tip de barcă și înțeleg calitățile acelui tip.

Bărcile unicat sau de serie mică vor fi mereu legate de inovație și creativitate.

Va fi întotdeauna ceva nou acolo. Un nou model, o nouă metodă, un nou material, noi oameni cu noi viziuni, noi piețe, noi spații de producție…ceva nemaivăzut, una dintre rotițele mecanismului este mereu altfel decât mainstream.

Aceste calități de vârf de lance în noi tehnologii pe care le are un mic șantier naval, dinamica, agilitatea sa sunt aspecte pe care le râvnește și o mare corporație. Nu de puține ori, unul dintre marile grupuri din industria nautică încurajează crearea în cadrul conglomeratului a unor echipe mici și inovative care primesc o anumită independență în decizii și care practic reproduc evoluția unui mic șantier dar cu resursele uriașe ale firmei mamă. Din mințile și mâinile unor astfel de grupuri intraprenoriale(și nu antreprenoriale) ies adevărate minuni inginerești care împing nautismul înainte.

Concluzie

În lumea consumerismului în care dacă vrei să îți schimbi barca la fiecare 5 ani, barca aceea trebuie să fie relativ accesibilă la preț și atunci trebuie să fie produsă în mii sau zeci de mii de bucăți pentru optimizare. Dar suprapusă sau uneori opusă acestei tendințe este realitatea că agrementul nautic își are rădăcinile în marinăria adevărată care este cea mai tradiționalistă dintre activitățile umane.

Așa că mereu vor fi oameni care vor aprecia un yacht clasic din lemn, mereu vor fi clienți care vor vrea ca barca pe care o comandă șantierului să fie ca nici o alta, mereu vor fi pescari convinși că pentru zona lor nimeni nu știe să facă bărci mai adaptate decât constructorul local și lista poate continua.

Noi aici, în România, am cunoscut începuturile yachtingului de croazieră în formă aproape exclusivă de construcție-amator. Practic toate bărcile erau manufacturate de un meșter. Și am avut câțiva cu adevărat talentați și pricepuți la care s-au adăugat oameni dornici de a naviga care și-au construit bărci compensând eventuala lipsă de abilități specifice cu multă muncă și determinare.

Ei au fost cei care nu au avut de ales, cei pentru care această cântărire a opțiunilor de a construi versus de a cumpăra nu a existat. Nu aveai de unde, nu aveai voie și nu aveai cu ce să îți cumperi o barcă de zeci de mii de dolari când tu câștigai sub 100 de dolari pe lună.