Când se urcă prima dată pe o ambarcațiune, aproape oricare cetățean are două întrebări. prima se referă invariabil la „ ce se îmtâmplă pe furtună?” sau în condiții grele și urmează aluzia la Titanic, iar a doua, mult mai pământeană, ce face în cazul în care va avea rău de mare?
Ignorăm acum subiectul primei discuții și ne concentrăm asupra celui de-al doilea: răul de mare între rușine și sfaturi utile despre cum să-i atenuezi efectele oferite de expertul nostru Adrian Panait. (articol publicat și preluat din YachtExpert nr.52)
„Am mai scris despre acest fenomen și în alte numere ale revistei, au mai scris și alții, așa că știm cam din ce cauze apare și ce simptome putem observa. Dar am zis să revin acum asupra subiectului, pe de o parte pentru aceia dintre voi care vă confruntați cu această problemă, pe de altă parte pentru cei care sunteți skipperi pe o barcă la bordul căreia oamenii încep să manifeste semnele caracteristice”
Tom Cunliffe, celebrul navigator englez, acum cu multe mile sub chilă și cu părul alb, recunoaște că a avut rău de mare în tinerețe, ca și soția lui, de asemenea o velistă experimentată.
Tot el povestea despre un prieten, alpinist cu experiență, aflat în vârf de formă, om cu o voință de fier care depășise în cariera sa momente deosebit de dificile și care, la o ieșire pe mare, a fost atât de sever răpus de răul de mare încât nu a putut decât să zacă la orizontală, incapabil de a se mișca și chinuindu-se teribil.
Eu am un prieten, fost comandant de navă în marina comercială care avea un rău de mare deosebit de puternic când se confrunta cu situații de mare rea. L-am întrebat cum a reușit să depășească acest nenoroc și mi-a spus simplu: am trecut pe nave din ce în ce mai mari, unde mișcarea se simte mai puțin…
Însuși Nelson a avut rău de mare.
Statistica arată că două treimi dintre oameni manifestă această neplăcută senzație.
Așa că nu trebuie să ne simțim jenați și nu este nici un motiv pentru care cei ce resimt răul de mișcare să fie considerați mai puțin marinari decât ceilalți.
Haideți să începem cu veștile bune: răul de mare dispare în timp. Pe de o parte avem o adaptare pe termen scurt, adică după cateva zile de voiaj, de obicei după a treia zi, semnele dispar și brusc descoperi plăcerea de a fi pe mare, îți recapeți pofta de mâncare și totul e minunat. Asta e valabil pentru croazierele de larg.
Din păcate, pentru ieșirile pe apă de scurtă durată, costiere, organismul nu are destul timp pentru a se adapta. Dar dacă faceți ieșiri scurte dar dese, eventual zilnic, senzația de rău se va estompa destul de repede.
Dar există și o adaptare pe termen lung. Tom Cunliffe spune că, pe măsură ce înainta în vârstă, simțea din ce în ce mai puțin efectele răului de mare.
Sfaturi pentru prevenirea răului de mare
Odihniți-vă bine înainte de ieșirea pe apă! Chiar și marinari cu experiență manifestă uneori senzație de rău navigând după o noapte de petrecere.
Nu consumați cafea și alcool și nu mâncați mult sau alimente grase!
Nu plecați pe mare cu stomacul gol! Consumați alimente ușoare, în special alimente care conțin carbohidrați, un covrig cu iaurt ar fi un exemplu bun. În sprijinul acestui exemplu vă pot spune că multe dintre suplimentele alimentare folosite pentru prevenirea râului de mare conțin carbohidrați și ghimbir. Evitați mirosurile puternice, sunt un factor declanșator!
Așezați-vă în partea de sub vânt, pe bordul mai coborât al bărcii deoarece mișcare este mai puțin amplă acolo.
Priviți în direcția de deplasare, nu către pupa bărcii!
În situația unei croaziere scurte și pe vreme bună, intrați în cabină cât mai rar și pentru timp cât mai scurt!
Remedii sau mijloace de prevenire
Există tot felul de remedii sau mijloace de prevenire, cum ar fi brățări care apasă pe puncte de presopunctură, ochelari speciali, dop care se pune în ureche (dacă ești dreptaci în stânga și invers), batoane cu suplimente alimentare, plasturi sau medicamente diverse.
În urma rcercetărilor pentru acest articol, dar și a experienței personale vă pot spune următoarele: brățările și ochelarii ajută în rare cazuri, dopul de ureche e încă neclar în ce măsură funcționează, iar medicamentele și plasturii chiar au efect. Câteva mențiuni importante în legătură cu folosirea lor: își fac efectul după destul de mult timp – luați-le cu multe ore înainte de ieșirea pe apă sau chiar în seara dinainte iar în cazul plasturilor, mare atenție la efectele secundare-amețeală intensă în unele cazuri, așa că evitați condusul!
Ce faci odată ce s-a instalat?
Dacă începeți să simțiți o ușoară senzație ciudată la stomac și să căscați des – căscatul este un semn al instalării răului de mare, trebuie să luați măsuri pentru a opri evoluția stării de rău care poate ajunge în stadii mai mult decât neplăcute, chiar debilitante cu totul. Așa că intrați în cabină cât mai puțin, stați pe barcă în locul unde mișcarea este cea mai redusă.
Făceți-vă cartul, dacă puteți! Dacă se ajunge la asta, vomitați peste bord! Nu încercați să vă opuneți, vă veți simți mult mai bine după aceea.
Odată ce ați terminat cartul, nu stați pe punte în ideea că vă va trece răul. Luați o găleată în brațe pentru orice eventualitate și mergeți jos.
Secretul este să nu stați acolo pentru nu știu ce pregătiri, să vă dezbrăcați, să vă pregătiți sacul de dormit sau altceva.
Întindeți-vă repede, îmbrăcați sau cum o fi, înveliți-vă cu ce găsiți și puneți capul la orizontală cu ochii închiși. Veți vedea că vă veți simți mai bine. Poate chiar reușiți să adormiți puțin.
Există un exercițiu de respirație care se pare că funcționează și pe care îl puteți încerca: inspirați adânc pe nas și expirați puternic pe gură, ținând buzele țuguiate ca și cum ați vrea să fluierați.
Acest exercițiu este mai eficient dacă îl practicați de câteva ori înainte de a vă urca pe barcă, poate acasă întru-un mediu mai calm pentru că apoi în timpul mișcării creierul va asocia acest tip de respirație cu senzația de calm și liniște.
Sfaturi pentru skipperi
Dacă ești skipper, trebuie să ai grijă de oamenii tăi. Fii atent la semne! Dacă îi vezi că tac pentru multă vreme și cască – căscatul e un semn de rău de mare – să știi că ai oameni care deja încep să fie afectați.
Implică-i în activități, dă-le treabă de făcut! Pune-i la cârmă dar nu cu ochii fix în compas! Fii atent la hipotermie, ea agravează răul de mare, iar cei loviți de această problemă vor avea tendința să rămână pe punte chiar dacă le este frig. Trimite-i jos la culcare, dar ai grijă să doarmă în cușete înapoia catargului, unde mișcarea este mai redusă.
Asigură-te că cei care au rău de mare nu sunt ironizați de ceilalți și nici măcar întrebați la fiecare câteva minute cum se mai simt, dacă au senzația că vor vomita în curând etc.
O constantă a discuțiilor despre răul de mare este că fiecare persoană are o teorie proprie și o metodă pe care o promovează ca fiind salvatoare. Din punctul meu de vedere, concluzia este că diferite persoane ar trebui să încerce diferite soluții și când descoperă una care funcționează în cazul lor să rămână la ea, nemaicontând părerea generală.
Cleanup Mission: Lacuri și râuri mai curate…oare e posibil?
Bunele maniere în marină: eticheta de ponton.
