La invitația Mojo Yachting Club am fost prezent în calitate de cursant, dar și de jurnalist al publicației YachtExpert (yachtexpert.ro) la o sesiune de training desfășurată între 1 și 7 noimebrie în Grecia, mai exact între insulele din arhipelagurile Cyclade și Saronice.
În ciuda unui an marcat de pandemia de Covid-19 care a ținut pasionații de sailing departe de mare o bună perioadă de timp, fereastra de relaxare din perioada august- noiembrie mi-a permis totuși mai multe ieșiri pe apă decât am sperat.
Iar asta în condițiile în care Campionatul Național Offshore și Cupa României nu s-au desfășurat oficial anul acesta. Contactul de regatele și cu colegii de club și de întrecere fiind doar sporadic în cadrul unor antrenamente organizate ad-hoc pentru a nu ne ieși din mâna.
În ciuda pandemiei evenimentele de sailing nu au lipsit
Atâta timp cât îți dorești ceva cu adevărat, astrele se vor alinia întotdeauna în favoarea ta. Evenimentele de sailing, în special cele de training pe care îmi propusesem să le urmez și la care am fost invitat de către organizatori, programate inițiat între martie și mai au fost reprogramate și s-au condensat în lunile septembrie și octombrie.
Lipsa de practică
Printr-un complex fericit de împrejurări și oameni dragi care mi-au arătat și o altă față a sailingului, cea competițională m-am înscris și fac parte din Clubul Sportiv Mojo Yachting – condiția obligatorie pentru a fi concurent în competițiile oficiale este să fii înscris într-un club afiliat Federației Române de Yachting – alături de care particip de câțiva ani în competițiile oficiale.
Dar dacă pentru regate – și voi reveni asupra acestui subiect – litoralul românesc și Marea Neagra oferă posibilități decente, în privința sailingului de agrement suntem handicapați de lipsa unei infrastructuri (lipsa marinelor ca și destinații și a locurilor de ancorare/acostare), a unui relief potrivit (insule, golfuri) și cu o climă destul de capricioasă.
În România suntem handicapați de lipsa infrastructurii nautice
Oricum, la noi, mai mult decât o ieșire de o zi pe apă sau cel mult petrecerea unui weekend nu prea ai opțiuni. Un motiv în plus pentru care am început să apreciez foarte mult litoralul bulgăresc, mai ferit de vânturile reci din nord, datorită poziției ca într-un golf mărginit la nord de Capul Kaliakra, dar mai ales pentru marinele mai îngrijite, mai multe, mai bine amenajate și a preocupării bulgarilor pentru această activitate exponențial mai bine pusă în valoare decât la noi.
Am făcut această paranteză mai lungă pentru a înțelege de ce Grecia rămâne pentru noi cea mai accesibilă destinație de vacanță. Desigur, mai exista Turcia, Croația și chiar Italia, dar în opinia mea „ucenicia” de skipper trebuie făcută în arhipelagurile grecești.
Nu poți face sailing în siguranță fără practică
Activitatea de saling se dezvoltă însă exponențial la noi, dar așa cum am spus din punct de vedere practic pentru activitățile de agrement litoralul nostru nu este prea ofertant, motiv pentru care nici practica făcută de școlile românești nu este ca să spun așa – diversificată.
În cele mai multe cazuri și am simțit-o chiar pe propria piele doar practica din România nu este suficientă pentru a-ți da o încredere completă că poți închiria singur, ca skipper, o ambarcațiune în Grecia.
Rețeta Mojo Yachting School – trei iepuri dintr-o lovitură
Au înțeles acest lucru și școlile de sailing, iar fiecare a căutat metode de a oferi cursanților și proaspeților deținători de Permise de Navigație categoriile C și S, posibilitatea de a-și completa cunoștiințele de sailing în condiții reale de practică.
Între 1 și 7 noimebrie 2020 am participat la „Gone Sailing Cyclades 2020” prima sesiune de skippers training organizată de Clubul Sportiv Mojo Yachting. În fapt, un pachet de tipul trei în unul format din expediție, skipper training și milles building.
Pe scurt, așa cum arată și prezentarea de pe site-ul clubului „o săptămână de practică în insulele grecești, unde ne propunem să exersăm tot ceea ce înseamnă manevra navei cu vele. Pe rând, fiecare participant va indeplini rolul de skipper și va trebui să-și organizeze echipajul, sa manevreze ambarcațiunea, sub supravegherea unui instructor Mojo Yachting Club”.
Ceea ce obții din participarea la „Gone Sailing”
În ciuda restricțiilor legate de pandemie și a măsurilor necesare de siguranță în această perioadă, expediția „Gone Sailing” a strâns trei echipaje alocate pe două ambarcațiuni tip monococă și un catamaran. Astfel, participanții care au dorit au putut schimba într-una din zile ambarcațiunea pentru a face practică și pe catamaran și pe monococă.
Deși accentul s-a pus în principal pe manevrarea ambarcațiunii în marine și locuri de acostare, coșmarul oricărui proaspăt skipper, formația de raceri a trainerilor – Cătălin Corduneanu, George Ghițuran și Bogdan Stanciu – a făcut ca practica de sailing să fie la fel de intensă.
Nu voi intra în detalii legate de manevrele și procedurile în sine pe care le-am experimentat în această expediție-curs, dar pot să vă spun ce am observat la final în privința mea și a celorlalți colegi de barcă.
În primul rând, pentru că fiecare venea cu un bagaj de cunoștiințe mai mult sau mai puțin bogat în privința sailingului, rolul trainerului a fost acela de a modela procedeele astfel încât la finalul zilei fiecare participant a ajuns la un nivel optim de efectuare a manevrelor propuse.
Rolul trainerului
Este important de subliniat aici că rolul oricărui trainer nu este doar acela de a explica ci și de a adapta exercițiul la nivelul cursantului pentru ca acesta să poată progresa într-un mod rapid.
Acum, cel puțin în echipajul din care am făcut eu parte au fost și persoane cu experineță, dar și persoane aflate la primul contact cu sailingul adică fără permis de navigație.
Iar până la final toți au reușit să efectueze manevrele și să conducă ambarcațiunea atât la motor în marș, cât și la vele precum să să gestioneze corect manevrele de ancorare și acostare în diverse situații.
Varietatea modalităților de ancorare și acostare a fost dată și de faptul că expediția a fost cu o singură expecție prezentă într-o nouă marină în fiecare zi.
Câștigul pentru noi a fost dublu, pe de o parte pentru că a trebuit ca și cursanți-skipperi să ne adaptăm la noile locații, dar și că am putut vedea mai multe posibile destinații pentru viitoarele vacanțe personale.
Iar după cum știți ai o altă încredere atunci când mergi într-un loc unde ai mai fost decât într-unul complet nou.
Sailing la greu
Eu am apreciat în mod deosebit și partea de sailing, practicat chiar și pe vând puternic când s-a mers cu reef-uri (terțarole).
Deși de obicei în vacanțe nu pe mersul la vele se pune accent, ca și skipper trebuie nu doar să fii capabil să te descurci ci chiar să îți dorești să mergi cu vele acesta fiind esența sailingului, iar asta din mai multe motive.
În primul rând echipajul – poate neinițiat – îți poate cere asta, iar tu trebuie să fii pregătit nu doar să manevrezi ambarcațiunea la vele, dar chiar și să faci cu cei interesați o minimă instrucție, iar pe de altă parte poți avea o problemă de motor, cum de altfel ni s-a întâmplat și nouă acum în care utilizarea velelor să devină de importanță capitală.
Greșelile celorlalți – cel mai bun profesor
Am învățat multe lucruri urmărindu-i cu atenție pe ceilalți. la fel de importante au fost și discuțiile cu trainerul care a venit permanent cu explicații și soluții. De altfel am povesti AICI toate întâmplările din această expediție.
La acest nivel în care toți cei prezenți își doresc în primul rând să învețe și să se perfecționeze, rolul discuțiilor de după fiecare exercițiu fiind extrem de important.
Până la urmă secretul conducerii în siguranță a unei ambarcațiuni este acela de a înțelege ceea ce se întâmplă cu barca în funcție de manevre și de condiții (val, vânt, curent, pasul elicei, etc.)
Pași mici – rezultate mari
Am aprecial modul cum în fiecare zi a expediției am exersat ceva nou, inclusiv urcarea pe catarg, mersul cu dinghy și chiar diverse tipuri de noduri – lucruri esențiale pe o barcă cu vele.
Am navigat pe timp de zi și de noapte, la vele și la motor, pe acalmie, dar și la peste 25 de noduri de vânt. Itinerariul a inclus mai multe tipuri de marine și moduri de acostare, iar exercițiile și manevrele au inclus în mare parte cam tot ceea ce ai nevoie să știi la începutul carierei de skipper pe o ambarcațiune de agrement cu motor și vele.
Discuțiile la bord și pe mal s-au centrat tot pe diverse proceduri și situații ce pot fi întâlnite pe mare, multe fiind în jurul procedurilor de siguranță și a venimentelor nedorite precum „om la apă” sau „pan pan”.
A fost o experiență completă pe care o recomand în primul rând deținătorilor de permis de navigație, care au deja fixate noțiunile de bază și care caută să se perfecționeze sau să își îmbunătățească cunoștiințele de navigație cu scopul de a căpăta încredere în propriile abilități.
 la o sesiune de training desfășurată între 1 și 7…){kind=link}