Aproape fără să ne dăm seama, am împlinit zece ani de navigație, în care ne-am străduit să fim alături de pasionații de libertate pe ape și de un domeniu nautic românesc în formare. Am avut norocul să trăim entuziasmul anilor 2005 – 2008, când totul sufla în pânzele navigației de agrement locale. Atunci a început îmbunătățirea infrastructurii, în fiecare marină, din portul Tomis la Limanu, investindu-se masiv. Firesc, a început să apară o piața a ambarcațiunilor de agrement, cu importatori ai unor mărci importante. Nu în ultimul rând, au apărut și s-au dezvoltat domeniile conexe, cum ar fi școlile de navigație sau serviciile de întreținere. În acest timp, noi ne-am asumat un rol de informare și de educare, având ca scop ruperea barierelor artificiale dintre un domeniu considerat de mulți exclusivist și pasionați, convinși fiind în democratizarea yachtingului, în posibilitatea navigației pentru aproape orice buzunar.
Am avut și ghinionul să trăim o criză profundă, care, practic, a înghețat navigația de agrement, nu doar în România, ci și în spațiile tradiționale, în special din sudul Europei. Marinele de aici ofereau un peisaj dezolant, 25-30% dintre bărci fiind de vânzare. În România, practic, piața de ambarcațiuni noi a dispărut pentru câțiva ani, iar investițiile în infrastructură și servicii au stagnat. Un merit aparte a fost al școlilor de navigație, care, datorită pasiunii unor oameni speciali, au menținut spiritul viu și au continuat să producă noi și noi generații de pasionați. Aceștia din urmă își pot trece în cont mare parte a dezghețului din ultimii ani. Dând de farmecul inegalabil al navigației, i-au molipsit și pe alții, au încercat permanent să găsească soluții pentru a naviga, de la vacanțe pe bărci închiriate până la decizia curajoasă de a cumpăra barca proprie. Am cunoscut în acest timp o grămadă de povești frumoase, de oameni exemplari, care, în condiții devenite aproape imposibile după criză, au reușit să-și continue pasiunea. Avem câteva exemple și în acest număr. Sunt români care, îmbinând plăcerea cu utilul, au dezvoltat adevărate afaceri oferind excursii nautice în Tailanda, închiriind bărci în Grecia, sau făcând cursuri de navigație în Turcia. Nu în ultimul rând, sunt români care au găsit răspunsul la întrebarea „Ce pot face cu barca proprie atunci când nu o folosesc?”. Avem în acest număr cazuri concrete, care sunt adevărate modele de afacere, pentru potențialii investitori într-o barcă. Dacă, după primii zece ani, suntem mulțumiți că am supraviețuit, suntem optimiști pentru următorii zece ani. Ar trebui să fie ani de revenire și de creștere firească.
