Oleg Margina este unul dintre navigatorii români din actuala generație care și-a transformat visul în realitate, odată cu achiziția velierului de clasă oceanică Ironbarque și a punerii la punct a unui program de cercetare științifică care îl duce în cele mai puțin explorate locuri ale planetei. Un interviu realizat în exclusivitate pentru revista YachtExpert.
După ce și-a făcut ucenicia pe Marea Neagră, apoi pe Mediterană și în diverse locații exotice destinate agrementului nautic, Oleg și-a împlinit visul de a explora mările și oceanele lumii, în calitate de comandant și de ghid al velierului Ironbarque. Un velier cu o fumoasă poveste, un skipper cu multă ambiție și un proiect unic deoacmadată pentru România.
Azi tehnologia ne permite să accesăm oamenii aproape oricând și indiferent de distanță. Ceea ce este fabulos din punct de vedere jurnalistic, motiv pentru care am profitat de conexiunea Starlink al lui Oleg pentru a face această discuție liberă despre proiectul Ironbarque, el fiind undeva lângă Scoția în acel moment.
„Scuză-mă că răspund greu, dar e destul de greu când ești toată ziua pe barcă. Când am câteva ore încerc să fac curat să pregătesc barca. Mai fac una alta și foarte greu ajung la telefon ca să mai pot face și altceva ceva.” Și așa a început discuția noastră.
Firesc am început cu Ironbarque, ce este acest proiect, de unde a pornit ideea și care este scopul său. În mesaje scurte și concise Oleg a încercat, vorbind cu multă pasiune să cuprindă întregul vis în câteva fraze:
„După școala de sailing, participarea la regate, multe chartere prin Grecia, absolut întâmplător am ajuns la un transfer de barcă din Islanda până în Groenlanda și conceptul acesta de barcă „bluewater” sau barcă cu care ai putea să mergi în zonele polare mi-a intrat atunci în cap și nu am mai reușit să-l scot și să mă liniștesc până nu am ajuns la Ironbarque. După care s-a întîmplat și expediția din Antarctica, iar acela a fost momentul care m-a dat peste cap total.
Am căutat mai multe posibilități și într-un final împreună cu încă doi prieteni am reușit să cumpărăm Ironbarque. Practic ideea a plecat de la primele mele expediții polare, după care s-a materializat pentru că mi-a plăcut atât de mult încât am concluzionat că exact asta vreau să fac.”
Am aflat apoi ce aduce în plus acest proiect pentru pasionații de expediții nautice față de obișnuitele vacanțe de charter.
„Ironbarque ca și proiect s-a materializat în această barcă mai deosebită și pe lângă faptul că eu împreună cu prietenii ajungem unde considerăm că ar fi mai frumos și mai interesant, încercăm să împrtățim aceste experiențe și cu alți pasionați, de foarte multe ori foști cursanți de-ai mei sau alții care au o pregătire cât de cât atunci când este vorba despre pasaje mai grele sau inclusiv și oameni fără pregătire.
Vrem să facilităm accesul celor care sunt pasionați de sailing și la altceva spre dosebire de o vacanță standard în Grecia. Pentru că vacanțe standard în Grecia face toată lumea. Noi încercăm să ne mutăm ceva mai departe, să ajungem la un sailing de o altă categorie sau de următorul nivel. Mergem în zone polare, mergem în locuri mai deosebite, poate puțin mai complicate din punctul de vedere al navigației, dar cu siguranță mult mai interesante.
Spre exemplu aici în Scoția, înainte să ajung, știam de maree și o vedeam doar liniară – a crescut apa – a scăzut apa și tot așa – aici în Scoția mi-am dat seama că dacă nu ții cont de maree efectiv nu te poți mișca.
A fost o lecție bună și pentru mine și pentru cei care au fost cu mine pe barcă. Adică dezvoltăm sau încercăm să aducem pe piața românească un nivel de sailing mai avansat, mai complicat și mai altfel decât ceea ce știm noi.”
Dar după sailing, aventură și o altfel de vacanță, proiectul Ironbarque are și o importantă componentă expediționară fiind strâns legat de educație și de cercetare științifică după cum ne explică cu multă mândrie Oleg. Totul în strânsă legătură cu Institutul de Biologie din cadrul Academiei Române.
„O altă componentă importantă a proiectului Ironbarque este educația și cercetarea științifică. SRL-ul care este proprietarul ambarcațiunii are un contract de colaborare cu Institutul de Biologie din cadrul Academiei Române și în toate expedițiile încercăm să-i sprijinim și să-i ajutăm.
Avem o persoană de contact cu care comunicăm permanent, prelevăm probe, când are posibilitatea vine cu noi și se ocupă personal, când nu are posibilitatea prelevăm noi probele și vine ulterior să le filtreze și să le studieze. Este un studiu mai complex care a fost început cu vreo cinci sau șase ani în umrmă, iar noi am intervenit între timp și încercăm să ajutăm în felul acesta oamenii de știință din România.
După aceasta este și educația. Despre toate expedițiile noastre încercăm să povestim copiiilor din școli, licee, intervenții online sau chiar mergem ne întâlnim cu ei și povestim. Încercăm să promovăm modul eco de a trăi. Povestim despre combaterea poluării cu plastic. Mai povestim și despre efectele vizibile ale încălzirii globale.
Astfel, avem cele trei componente ale proiectului: sailing de următorul nivel pe distanțe mai mari sau locuri mai complicate, doi, cercetarea în colaborare cu Academia Română și trei, partea educațională prin care încercăm să ajutăm sau să intervenim în mod pozitiv în educația copiiilor.”
„Proiectul Ironbarque se adresează în primul rând pasionaților de sailing care vor să vadă și altceva în afară de Mediterană și cele două componente cu educație și știință plus partea de divertisment. Încercăm să realizăm și materiale foto și video – tot ce ține de vizual – să arătăm că uite se poate face și așa ceva. Sunt oameni care pur și simplu ne urmăresc fără a avea neapărat intenția să participe vreodată. Doar ca pe un documentar. Ca o poveste!”
Totul este relativ nou, proiectul este încă la început de drum, dar Oleg are meritul că a putut respecta planul în ciuda tuturor micilor impediemente, unele chiar de ordin tehnic. Legat de acest capitol, există nevoia unei revizii a bărcii și atunci programul pentru finalul anului ar putea fi modificat.
„Programul pentru 2023 se găsește pe profilul meu. Undeva în ianuarie-februarie am traversat Panama după care am ieșit pe Atlantic, ne-am oprit în Republica Dominicană, apoi Martinica, Santa Lucia pe partea de Caraibe. A urmat traversada Atlanticului, urmată de o mică pauză în Portugalia. După aceea am venit aici în Irlanda și Scoția, iar în continuare programul va continua conform planificării.
Până acum am reușit să ne ținem de program, în continuare vom vedea dacă îl păstrăm, dar dacă găsesc finanțarea necesară este posibil să bag barca la o revizie, un refit, o mică modificare, intenționez să-i fac un pilot-house și să-i pun instrumente noi. Teoretic acela e programul, practic vedem cum decurg lucrurile și ce reușesc să obțin pe partea de finanțare.”
Se spune că barca își alege echipajul, iar expedițiile Ironbarque nu fac excepție. Trebuie să simți chemarea și să ai dorința de a participa la astfel de expediții – deoacamdată unice pentru românii pasionați de sailing șio aventură. Dar cine sunt totuși acești oameni care s-au încumetat să-și pună viața și visele în mâinile lui Oleg?
„De cele mai multe ori avem la bord oameni cu experiență în sailing ccare caută să-și îmbunătățeacă bagajul de cunoștiințe, skill-urile, sau oameni care caută un alt fel de vacanță, o aventură, o vacanță activă și să spunem posibilitatea de vedea locuri despre care se știe, dar pe care să nu poți să le vezi de pe mal ci doar de pe barcă.
De exemplu, pentru mine, Scoția, unde am mai fost de multe ori cu mașina, ne-a arătat cu totul și cu totul altă față. Iar dacă până acum eram îndrăgostit, acum sunt de-a dreptul fascinat de cât de interesantă și frumoasă poate fi, văzută de pe barcă. Deci vin aventurieri dornici să experimenteze o altfel de vacanță, altfel de destinații, dintr-o altă perspectivă.
Ce obțin cei care se aventurează pe Ironbarque, cu ce rămân despre aceste expediții?
„Obțin o experiență „once în a lifetime”. De foarte multe ori sunt expediții la care lumea doar visează sau despre care au aflat lucruri, doar de la televizor, dar cu Ironbarque aceste lucruri pot fi realizabile.
Într-adevăr nu sunt excursii ieftine, dar cei care au venit, au rămas mega mulțumiți și de foarte multe ori se adună aceeași gașcă atunci când se anunță o destinație nouă.
Încercăm să facem expediții mai greu de organizat, mai rare și prin care ajungem în locuri cu totul și cu totul speciale.”
Am lăsat spre final discuțiile legate de momentele mai deosebite. Sunt convins că dacă aș fi fost lângă el, vocea i-ar fi trădat emoția exploratorului care descoperă pentru prima dată ceva nou, deosebit…
„Au fost foarte multe, dar așa la prima vedere spre exemplu, pe mine efectiv m-a dat pe spate faptul că în Groenlanda, într-un fiord am găsit o bucată de pământ necartografiată. Adică un loc unde lumea ajunge atât de rar că nici nu a fost trecut pe hartă.
Chiar și în secolul 21 cu mii de sateliți și toată tehnologia, noi în continuare pe Terra avem locuri care nu sunt cartografiate. Sau Antarctica care a fost ca o altă planetă.
Am reușit să văd animale pe care nu le văzusem decât la TV sau Galapagos și care m-a fascinat prin faptul că animale sălbatice și oameni pot conviețui absolut în armonie. Multe alte întâmplări! Reușim să vedem locuri și lucruri mai deosebite mai greu accesibile pentru un om normal.”
Ce urmează pentru 2024? Porgamul nu este încă definit, dar după lămurirea situației legată de barcă, Oleg va veni cu o planificare riguroasă în stilul său caracteristic.
„Totul depinde de anumite discuții. Dacă reușesc să îi fac un refit vedem cât va dura. Dacă nu reușesc, cel mai probabil o să ne ținem de programul anunțat deja. Pentru 2024 ca și plan avem Țara de Foc, traversada Pacificului în câteva etape cu opriri pe Insula Paștelui și prin zonă, după care ne întoarcem în Europa, dar pe cealaltă parte. 2024 nu este clarificat deocamdată.
Oleg ce aștepți de la acest proiect, care sunt speranțele legate de el și ce urmează să se întâmple?
„Vreau să reușesc să mențin și să întrețin această barcă într-o stare tehnică bună și să reușesc să ajung în cele mai deosebite destinații. Expedițiile polare nordice, expediții polare sudice, filmări de documentare, colaborare cu institute de cercetare. Aș vrea să dezvolt sau să mențin acest proiect în această direcție.”
Un altfel de CV: Oleg Margina
Oleg Margina este fost medic epidemiolog, fost corporatist cu o carieră fulminantă la diverse corporații, mare specialist în privatizări și investiții industriale, dar care s-a săturat de această viață și care absolut întîmplător a dat de bărci și cursul de sailign făcut la școala SetSail: „primul curs CDS mi-a dat viața peste cap”.
A urmat participarea activă la regate, în Campionatul Național după care instructor de sailing, practică, teorie, după care chartere pe Mediterana, transferuri, colaborări cu diverse firme de charter. Ca și ultim pas a fost achiziția acestei bărci și încercarea de a face expediții mai altfel.
Sunt în continuare instructor SetSail, sunt skkipper angajat full-time pe această ambarcațiune și mă ocup de acest proiect cap coadă și așa o să rămână deocamdată sau cel puțin așa văd eu lucrurile în viitorul apropiat. Deocamdată nu am alte planuri! Tot aici vreau să rămân pe această barcă și să o duc în cele mai frumoase locuri de pe Terra.
Despre Ironbarque
„Ironbarque este o barca deosebită cu o poveste total aparte. Ca sa intelegeți mai bine trebuie să fac o mică precizare istorică. Povestea sa începe în anul anul 1971, cand navigatorul Sir Chay Blyth a devenit celebru în toata lumea navigând, pentru prima data în istoria navigaței, solitar în jurul lumii în direcția nefirească, de la est spre vest, adică împotriva vânturilor și curenților, predominante. Acest lucru s-a întâmplat la bordul renumitului ketch de 59 de picioare – British Steel.
Anume, această întâmplare, ulterior a dat naștere unui proiect caritabil „The Global Challenge” cu motto-ul proiectului „The World’s Toughest Yacht Race” care se desfășura pe traseul facut de Sir Chay Blyth. Proiectul a fost un mare succes și după primele două curse (1992/3 si 1996/7) care s-au ținut pe prima generație de 67 de picioare, a început proiectarea generației II.
Humphreys Yacht Design, care printre altele la sfârșitul anilor 90 a proiectat și yachturi pentru America’s Cup, a pregătit și proiectul celei de-a doua generații. Până în anul 2000 în Devonport au fost construite 12 yacturi identice. A noastră a fost cunoscută sub numarul CB 48.
Evident că a participat la cele două ediții BT Global Challenge 2000/1 și BT Global Challenge 2004/5. Și dacă la prima ediție, fiind condusă de Alex Phillips și Richard Chenery a luat locul 6 sub numele Quadstone, la ediția din 2004/5 sub numele “Me To You” a luat locul 7 cu skipper James Allen.
După finalizarea proiectului toată flotila de 12 yachturi a fost vândută. Majoritatea au rămas în Marea Britanie (diferite trusturi, ONG-uri, bărci-școală a marinei militare etc.), însă CB 48 a fost cumpărată de familia Collins care a botezat-o Ironbarque și a mutat-o peste Atlantic. Numai cuvinte de laudă și recunoștiință lui Ken Collins pentru modul în care barca a fost întreținută. La fiecare detaliu se vede cât de mult a ținut la ea, câtă dragoste și pasiune i-a acordat.
Ce ține de visul meu – totul este foarte simplu și pragmatic. Eu visez că această barca va fi pregătită să ajunga în orice colț al lumii și va deveni o bază științifico-educațională.
În primul rând îmi doresc ca orice navigator sau explorator care își propune să ducă cunoștiințele, deprinderile și experiența la un alt nivel să poată ajunge pe această barcă participând la expedițiile care se vor organiza. În același timp, fiecare din aceste expediții care înseamnă un efort fizic și financiar va contribui și la dezvoltarea științifică a României. În acest sens noi am dezvoltat deja o colaborare cu Institutul de Biologie București și ne propunem să sprijinim în continuare cu tot ce putem cercetarea națională.
O altă componentă importantă a „visului” pe care îl trăiesc este educația copiilor și a tineretului. Prin expedițiile noastre dorim să atragem atenția publicului larg asupra impactului antropogen și necesității protecției apelor și a ecosistemelor acvatice. Fiind toată ziua pe apă noi simțim acest lucru cel mai acut și în continuare căutăm soluții să transmitem acest mesaj tuturor, și factorilor de decizie care o pot face la nivel național sau poate chiar internațional, dar și fiecarui individ în parte, pentru că educația colectivă începe de la fiecare dintre noi.”
Pasiunea pentru sailing începe cu sporturile pe apă
Explorează insulele și atolurile ascunse din Dubai cu yachtul
