Ne-am conectat la sursă – Interviu cu Luis Brito, antrenor al echipei de yachting a Spaniei
Interviu cu Luis Brito, antrenor al echipei de yachting a Spaniei
Sezonul de sailing al României a debutat și anul acesta cu „friendly regatta” Limanu Channel Cup 2021 – organizată de către clubul Mojo Yachting. La invitația acestui club a venit în țara noastră și portughezul Luis Brito, în calitate de antrenor pentru membrii acestui club. Autor al unui palmares impresionant în sailingul mondial și cu o experiență uriașă în sailingul de performanță, Brito ne-a acordat un scurt interviu la finalul săptămânii petrecute în România, împărtășindu-ne astfel din experiența sa în România și la Marea Neagră.
Care sunt cele mai importante repere din cariara ta până acum și ce faci în prezent?
Mi-am început cariera la vârsta de 11 ani în clasa Optimist, la clubul din localitatea mea natală, Portimao. La 15 ani am fost cooptat în echipajul unei abarcațiuni Oyster 26, un velier pe care am navigat foarte mult și am învățat multe despre sailing și navigație. Cu această barcă am câștigat 90% dintre regatele la care am participat, iar la 18 ani eram cel mai tânăr skipper care câștiga toate regatele unui sezon, cu excepția uneia singure când ne-am clasat pe doi.
La 19 ani am început cariera de antrenor (coach n.a) și am început să studiez la Universitatea de Sport din Algarve, combinând astfel cunoștiințele științifice cu experiența practică de antrenorat, ajutându-mi cu mare satisfacție sportivii pentru atngerea unor rezultate excelente.
La terminarea universității în 2001, m-am alăturat echipei olimpice a Portugaliei ce concura în clasa Tornado. Această nouă etapă a carierei mi-a permis să-mi deschid noi orizonturi pentru a înțelege lumea sailingului, pentru a-mi face noi prieteni în întreaga lume și mai mult, pentru a învăța despre sailingul olimpic.
În 2004, după aventuroasa campanie olimpică am început o nouă etapă ca director tehnic al Clube Naval de Portimão, etapă ce a durat până în 2007. A fost o experiență foarte bogată care mi-a permis să ofer o nouă dinamică și o nouă perspectivă pentru viitorul clubului cu cel mai mare potențial din orașul meu.
De-a lungul acelei perioade am concurat în Brazilian J/24, un proiect care s-a finalizat cu locul 2 în Campionatul Mondial J/24 din 2005.
Între 2007 și 2013 am concurat în Match Racing, ceea ce mi-a permis să-mi dezvolt abilitățile de marinar și mi-a permis să obțin câteva podiumuri naționale și internaționale. A fost una dintre cele mai bogate experiențe în ceea ce privește construcția și menținerea unei echipe.
Între 2015 și 2020 am făcut parte din echipajele câtorva ambarcațiuni mari, ca marinar, dar și ca marinar/antrenor, cel mai important fiind Swan45 cu care am mers timp de trei sezoane, 12J (Seven Seas of Oporto) și un 8J.
În 2016 am ajuns în circuitul Extreme Sailing Series în clasa GC32 și o nouă eră începea pentru mine pe bărcile „zburătoare”. Mai întîi am făcut parte din echipa Portugal Sailing Team, iar apoi am fost eu însumi organiztor, sailor și coach al Mexico Sailing Team și USA Sailing Team.
După acestă perioadă de ucenicie am fost invitat să merg la bordul MOVISTAR GC32, o barcă care a participat în GC32 World Tour.
În 2018 am început un nou proiect, cel de antrenor al echipei Portuguese Olympic 470, iar în 2019 am devenit antrenor al echipei naționale a Spaniei – Spanish Olympic Nacra17. Acestea au fost din nou experiențe unice cu o curbă de învățare foarte abruptă. Asta mi-a permis să contribui semnificativ la succesul echipelor pe care le-am antrenat.
În prezent, în ciuda unor obiective clare pe termen lung, care inlcud sailing offshore, după un an de pauză practic fără sailing (2020), ceea ce îmi doresc este să reintru în ritmul de sailing și training pentru echipele profesioniste.
Ești pentru prima dată în România. Cum găsești nivelul sportivilor români și cum este pentru tine Marea Neagră?
Marea Neagră îmbină condiții interesante în ceea ce privește diversitatea condițiilor de sailing, nu doar cu privire la vânt, dar de asemenea și a mării, destul de variabile. Într-o accepțiune mai largă și în ciuda unei experiențe de doar șapte zile aici la Marea Neagră, cred că potențialul este foarte ridicat, iar condițiile dezvoltării abilităților sailori-lor pentru a obține rezultate sportive semnificatite sunt foarte propice.
În ceea ce privește nivelul marinarilor, există o marjă de creștere foarte mare, dat fiind că în istoria recentă, România a fost în imposibilitatea de a practica acest sport până în 1989.
Ai răspuns invitației adresate de către Clubul Sportiv Mojo Yachting pentru a-i antrena echipajele cu care participă în campionatul și Cupa României. Cum a decurs procesul, care au fost așteptările și ce ai reușit să obții până la final?
Procesul pentru venirea in România, cu scopul de a antrena echipajele Mojo Yachting Club a fost rapid și simplu. La dorința Mojo de a oferi o experiență unică propriilor membri și din dorința mea de a împărtăși din cunoștiințele dobândite, lucrurile s-au legat foarte repede.
In privința așteptărilor, nu am avut foarte multe, neavând nicio informație despre nivelul la care se află sailingul românesc și nici nu îi cunoșteam pe oameni. Din acest motiv am sosit in România cu mintea deschisă și cu o mare dorință de a ajuta.
Când am ajuns la Mojo Yachting Club am realizat că nu îmi va fi ușor, deoarece sunt cinci echipaje, cu trei tipuri diferite de ambarcațiuni. Ceva care în lumea sailingului este neobișnuit. Pe de altă parte, am realizat că am de a face cu navigatori care au câțiva ani de experiență, dar și cu alții care nu aveau nici măcar o zi de competiție.
Cel mai dificil lucru a fost să dezvolt un proces de comunicare și informare care să fie accesibil tuturor, fără a frustra așteptările celor mai experimentați și fără a oferi informații inaccesibile celor mai puțin experimentați.
Din partea mea a fost una dintre cele mai mari încercări cu care m-am confruntat in lumea sailingului, nu doar din cauza dificultăților tehnice ci mai ales a diversității de factori pe care a trebuit să-I controlez sistematic.
Ce ai apreicat cel mai mult aici?
Marina și clubul m-au impresionat prin simplitate, calitate și implicare. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult au fost oamenii, căldura lor și dorința de a învăța și împărtăși, și mai presus de toate, prietenia. Nu a existat nimic care să nu-mi fi plăcut!
Ai structurat informația, pe baza ideii că nimic nu este greșit, dar poate și trebuie făcut altfel pentru performanță! Cum ai simțit audiența de-a lungul lecțiilor? Care a fost cel mai dificil lucru de înțeles pentru tine în ceea ce ne privește?
Audiența a fost extraorinară de-a lungul prezentărilor, nu îmi aduc aminte când am mai avut atât de mulți oameni într-o sală ascultând atât de implicați și vorbind despre sailing. A fost ceva care m-a făcut foarte fericit, în sensul de mândrie, deoarece mi-a arătat că ceea ce spun, împărtășesc și discut cauzează transformări în sailingul românesc.
Pe de de altă parte, am înțeles faptul că oamenii au fost privați de sailing atât de mullți ani și că doar câțiva au experiența de a-și asuma rolul de skipper, fapt care a făcut ca cunoștiințele și tehnicile de sailing să fie restrânse, și că este puțină creativitate și puțină libertate în a încerca lucruri noi și a inova.
Ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut legat de regata Limanu Channel Cup?
Cred că este o regată foarte interesantă care permite marinarilor, îndiferent de nivelul personal, să concureze pe un traseu ușor de înțeles. Pe de altă parte, și cu viziunea de ridica nivelul marinarilor este de asemenea important ca regatele să se desfășoare pe mare.
Ce mai poate fi îmbunătățit aici in privința performanțelor în sailing, ce ar trebui să facă sportivii români?
În umila mea opinie, ambarcațiunile utilizate pentru școala de yachting sunt foarte mari, totul necesită multă forță și există un mare risc de a se avaria materialul de concurs.
În acest sens cred că ambarcațiuni între 7 și 9 metri ar fi o opțiune excelentă pentru fazele inițiale de învățare, cu grupuri mai mici și cu bărci mai sensibile, unde experimentarea și testarea noilor metode ar fi bazele învățării principiilor de a naviga.
Pe de altă parte așa cum este cazul in viață, cu cât se practică mai mult sailingul cu atât oamenii dobândesc o experiență mai bogată, și vor avea mai mult confort in situații dificile și cu siguranță se vor bucura mai mult, Din acest motiv, vă sfătuiesc să navigați cât mai mult posibil.
În final o concluzie după toată aceată experianță trăită alături de noi:
Munca dusă de Mojo Yachting Club are o valoare care merge dincolo de promovarea sailingului, ei transformă cultura unei țări conectându-I pe oameni la acest sport, la mare și la natură în general, într-un mediu al încercărilor personale și a prieteniei.
