Buna organizare a ediției din acest an a Nautic Line Extreme Match Race, competiție desfășurată în start de noiembrie la Limanu, a deschis drumul marinei amintite, și implicit României, către European Match Race Tour 2019.
Dueluri pe muchie de cuțit, adrenașină, spectacol. Totul, aproape de public. Sunt ingredientele principale ale întrecerilor de tip Match Race, iar de acestea s-au bucurat și pasionații prezenți la Limanu în prima jumătate a lunii noiembrie. Competiția câștigată de către polonezul Piotr Harasimowicz și în care ambarcațiunea Iuliei Fulicea a obținut cel mai bun rezultat dintre sportivii români a fost o reușită, mărturie fiind faptul că anul viitor, în mai, tot la Limanu, țara noastră va găzdui o etapă din European Match Race Tour 2019. Seria are 7 etape, la care se adaugă finala.
Dar ce este Match Race, probabil că vă întrebați. Detalii despre această disciplină și creșterea sa în sailingul din România ne-a oferit Ciprian Teodor, de la Nautic Line, care a stat de vorbă cu Adrian Panait.
YE: La ce eveniment de sailing ne inviți?
Ciprian Teodor: Nautic Line Extreme Match Race a avut loc în perioada 8-11 noiembrie2018 la Limanu. A fost vorba despre o clinică de match race cu două zile de teorie și practică și două zile de curse tip match race. Anul acesta reușim să facem gradul 3, până acum a fost gradul 5, exceptând competiția din primăvară,
Campionatul Național de Match Race. Este prima dată când am organizat un eveniment de acest gen în țara noastră.
YE: Ce înseamnă gradul 3, gradul 5?
C.T: Gradele Match Race sunt de la 5 la 1, în funcție de nivelul și miza cursei în puncte ISAF. Gradul 5 e cel mai slab. Fiecare eveniment punctează la World Sailing Organisation și fiecare skipper primește puncte. Și este o dispută extrem de dură la nivel internațional. Noi raportăm totul către World Sailing Organisation, și o facem după reguli mult mai stricte decât la regatele obișnuite, de fleet racing. De altfel am avut la eveniment umpires recunoscuți la nivel internațional.
YE: Ce sunt umpires?
C.T: Sunt arbitri a căror decizie nu se pune la îndoială. Decizia este dată în câteva secunde. Tu ridici fanionul semnalând faptul ca a avut loc o greșeala, iar umpire-ul stă în spatele tău, între cele două bărci, și decide dacă protestul a fost justificat sau nu, ținând cont de toate regulile de match race. La evenimentul organizat de noi au venit umpires naționali și umpires internaționali, care arbitreză și curse celebre de pe scena yachtingului mondial, de genul America’s Cup. Noi, pentru a ni se valida nivelul 3, a trebuit să
avem 30% participanți din afara țării și 2 umpire internaționali și am beneficiat de prezența lui Luigi Bertini (ITA) și pe Paco „Pax” Quinonero (ESP). Organizarea unui astfel de eveniment este costisitoare deoarece presupune o logistică complexă și gestionarea tuturor costurilor cu arbitrii internaționali. În plus, tipul acesta de competiție generează de multe ori avarii bărcilor. După fiecare etapă avem reparații de făcut, inclusiv unele
serioase, de genul catarge rupte.
YE: Anul acesta ați mai avut un eveniment similar în mai – Campionatul Național de Match Race.
C.T: Da, așa este. Anul viitor vom organiza și o etapă din European Match Race Championship.
Sunt deja opt țări în circuit, România va fi a noua. Vor fi așadar nouă etape. Aceasta etapă este un pas foarte important pentru Romania, în evoluția acestui sport. Deja vom avea altă deschidere și sportivii români pasionați de match race vor avea posibilitatea să îi vadă pe cei mai buni din domeniu, chiar la noi acasă, la Marina Limanu.
YE: Cum se va stabili ce echipaj să reprezinte România?
C.T: S-a decis să fie echipajul românesc cel mai bine plasat la etapa din noiembrie, anul acesta.
YE: Pe urmă nu va trebui să meargă și la celelalte opt etape?
C.T: Nu neapărat. Nu e obligatoriu. Dacă vrei să câștigi trebuie să mergi în minimum cinci. Dacă vrei să participi doar ca experiență, mergi la câte poți.
YE: Cum a pornit ideea de a organiza evenimente de match race?
C.T: Am tot vorbit cu partenerii din firmă. Noi aveam mai multe bărci identice, First 21.7 și puteam face ceva pe partea de match. Ambarcațiunile trebuie să fie complet identice, inclusiv vele, tot. Astfel, de fiecare dată când schimbăm o velă, de fapt schimbăm patru.
YE: Ați avut o bază de la care să plecați…
C.T: Da, exact. Deși ideea venise de foarte mult timp, din cauza părții financiare și a logisticii complexe, punerea în practică a întârziat. Taxele plătite de participanți nu acoperă totul. Inițial a fost un Masters Cup, așa i-am spus noi. Aduceam căștigătorii sezonului de fleet racing și se întreceau între ei. Era o combinație, în sensul că regulamentul folosit era tot de flotă, dar concurau doar două câte două bărci. Am reușit să îl facem prima dată ca match-racing cu adevărat, în iunie 2017. Apoi a continuat în noiembrie 2017, mai 2018 și acum noiembrie 2018. În 2019 vor fi trei evenimente, două în mai și unul în noiembrie. Unul dintre cele din mai va fi etapă din European Match Race Championship. Putem să facem evenimente și pe mare numai că atât în mai cât și în noiembrie este frig și marea e destul de neprietenoasă. Când vom ajunge la un anumit nivel cu pregătirea echipajelor, vom putea ieși și în mare. Dar deocamdată, pe lac la Limanu, avem tot ce ne trebuie, este spațiu destul, este aproape de marină, se vede bine de la mal. Încercăm să aducem spectatori pe mal pentru curse. Deja avem oameni care ne urmăresc live pe facebook și vin special să vadă evoluția bărcilor. Noi, ca organizatori, vorbim cu arbitrii și îi rugăm să aducă traseul cât mai aproape de spectatori.
YE: Ce părere au arbitrii internaționali despre bărci, despre locație, despre organizare?
C.T: Te invit să vezi pe youtube interviul cu Luigi de la finalul evenimentului trecut. El apreciază că nivelul participanților crește constant. Locația și organizarea le găsește demne de o participare internațională mai consistentă. Ca exemplu, avem un echipaj de începători. În prima zi de antrenament au lovit barca, în a doua
nu au făcut cine știe ce, dar măcar nu au mai lovit. În prima zi de concurs au fost la nivel mediu, dar la sfârșit au făcut o mare surpriză, au terminat pe locul trei la români. Din 6 echipe ai plecat de pe ultimul loc și ai ajuns pe locul 3 în patru zile… de admirat.
YE: Sailorii cum simt lucrurile? Care crezi că este nivelul lor de interes?
C.T: Am început cu trei echipaje, am mai încropit unul, ca să avem patru la ediția din 2017 în iunie și am ajuns acum la evenimentul acesta să ne oprim la 10 echipe întrucât nu este timp fizic pentru mai mulți, deși doritori ar mai fi fost. La anul vom fi nevoiți să reducem clinica la o zi și să începem cursele de vineri ca să putem primi 12 echipe. Deci o creștere masivă în 4 etape.
YE: Oamenii au început să prindă gustul…
C.T: Da, pentru că este altceva decât la fleet. Aici este luptă continuă. Finala de anul trecut din noiembrie, de exemplu, s-a terminat în 50 de secunde. Unul dintre echipaje a fost prins într-o poziție greșită și a primit 3 penalizări una după alta. E spectaculos, uneori se mai și ating bărcile. Acolo vezi abilități adevărate de sailor.
De exemplu pleci și revii la ponton pe vele. Schimbi echipajul de pe o barcă pe alta.Se tragela sorți barca.Tot timpul ei sunt în luptă directă. Genul acesta de întrecere nu presupune doar să ajungi primul, încerci să îl penalizezi pe celălalt. Trebuie să știi la perfecțiune toate regulile. Altfel pierzi, pentru că celălalt speculează o
prevedere a regulamentului. Este șah pe apă. Trebuie să te gândești la ce va face celălalt peste câteva minute. Încerci tot timpul să te plasezi într-o poziție favorabilă. Este ca și cum ai lua părțile cele mai spectaculoase dintr-o cursă de fleet, adică pre-startul și zona de baliză și le-ai multiplica pe parcursul
întregii curse.
YE: Sponsorii cum privesc evoluția fenomenului?
C.T: Am început să găsim înțelegere și din partea sponsorilor. Cu cât ridicăm nivelul evenimentelor
mai mult, cu atât crește și interesul lor. Ne vedem așadar la Marina Limanu!
